the Lord is my Shepherd

Psalmul 23:1

De la basm la credință

CeFără învierea din morți a lui Isus Cristos totul este zadarnic predică ai vrea să auzi la slujba de Înviere? Sau ori de câte ori vine vorba de subiectul învierii Domnului? Este demn de observat faptul că tipul mesajului depinde de starea ascultătorilor și de nevoile lor, dar nu diferă mult față de predicile din Ziua Învierii. Iar mesajul își atinge scopul numai în cazul celor care caută sincer Adevărul.

De la basm/necredință la credință drumul trece printr-o stare definită drept „uimire”, „mirare”, sau „nu știau ce să creadă” (Luca 24:4, 12, 22-24, 41). Este o stare în care zidurile necredinței sunt atât de zdruncinate încât nu mai ești sigur de nimic, te afli într-o confuzie spirituală, un fel de agnosticism. Ce observăm este că într-un fel se predică celor necredincioși/ateilor, altfel celor uimiți/mirați/agnosticilor și altfel celor ce au credință/credincioșilor autentici.

continuă →

Mlădița roditoare și neghina

Mladita roditoare si neghinaCe fac atunci când văd că fratele meu a păcătuit, sau că, din contră, performează în Împărăția Domnului? Principiul GIGO spune că deciziile mele sunt rezultatul crezului meu, al principiilor de viață, dar și că deciziile mele vor avea impact asupra fraților mei și în Biserica lui Cristos. Pot acționa precum Bunul Păstor, sau precum omul rău cu neghina. Pot ajuta la îmbunătățirea performanței mlădiței roditoare, sau pot arunca zâzanie și provoca învrăjbirea altora. Pot privi Biserica lui Cristos ca un loc unde sunt chemat să-i slujesc pe frații mei cu darurile primite, sau o pot trata ca un SRL în care să fac tot ce vreau. Pot pune Împărăția Domnului mai presus de orice, sau pot lăsa ca interesele personale, de gașcă sau chiar oculte să-mi călăuzească pașii. Pot dori binele etern al fratelui meu și al Bisericii lui Cristos, sau pot să-l împing să-și îngrope talantul. Asta depinde de modul în care L-am cunoscut și înțeles pe Cristos. Atât.

continuă →

Bunul simț eclesial

DatAtenție la Bunul Simț! fiind faptul că anumite evenimente eclesiale au determinat poziționări diferite, m-am gândit să lansez o listă deschisă în care să încercăm să definim „bunul simț eclesial”. Nu este o listă exhaustivă, dar este una de start. Ce mă învață bunul simț că pot face sau nu în și cu Biserica lui Cristos? Bunul simț nu este opțional, este obligatoriu pentru oricine vrea să se relaționeze corect și decent Bisericii lui Cristos. Trebuie învațat și dezvoltat. Dacă nu, omul este fără bun simț, adică un ne-simțit. Așadar, deschidem o listă și așteptăm sugestii de completare.

Bunul simț eclesial ne învață că păcatul făcut în privat se rezolvă în privat, iar păcatul public trebuie rezolvat în public. Pocăința urmează păcatului atât în ce privește gravitatea, cât și a impactului avut. A rezolva în privat un păcat public fără a face publice deciziile tale este imoral.

continuă →

De ce particip la protestul din Oradea

Bunul SamariteanSâmbătă, 23 ian. 2016, de la 12-14, este organizat un protest multiconfesional în Piața Unirii din Oradea împotriva abuzurilor organizației Barnevernet (Norvegia) și pentru reîntregirea familiilor Bodnariu, Nan şi altele cărora li s-au răpit copiii.

Pentru a evita orice confuzii, țin să specific:

1. Nu proclam în nici un fel perfecțiunea părinților Bodnariu, Nan etc. O familie dacă are probleme trebuie ajutată, nu dezintegrată. Au dreptul să arunce cu pietre în ei numai cei fără de păcat.

2. Nu susțin în nici un fel pe cei care folosesc aceste drame pentru diferite interese obscure sau pecuniare. Mă delimitez categoric de orice propagandă politică sau eclesială ce poate acompania cazul/cazurile.

continuă →

Când lupul ajunge paznic la oi - cazul Barnevernet vs. Bodnariu

LaLupul și mielul trecerea dintre ani am urmărit cu familia filmul „Salvați soldatul Ryan” (1998). Pentru cine nu l-a vizionat este vorba de un comando care caută un soldat parașutat în spatele liniilor inamice odată cu debarcarea din Normandia (4 iunie 1944). Ceilalți 3 frați ai lui James Francis Ryan muriseră pe câmpul de luptă, iar generalul George Marshall, comandantul forțelor americane, fiind înștiințat de situație a decis scoaterea soldatului din război și repatrierea lui pentru a evita o tragedie de proporții în familia acestuia (pierderea tuturor celor 4 copii). Misiunea, deloc ușoară, este acompaniată de câteva dileme morale: (1) De ce trebuie să se sacrifice viețile altor soldați pentru a fi salvat acest Ryan? Este viața lui mai importantă decât a camarazilor lui? (2) Pe baza căror criterii îți alegi oamenii care să participe la o astfel de misiune? De ce ei și nu alții? Finalul filmului mai ridică încă o dilemă din categoria „pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”: (3) Este viața prizonierului nazist de război mai importantă decât viețile camarazilor tăi care luptă pentru o cauză dreaptă? În ciuda acestor dileme, comando-ul își duce misiunea la bun sfârșit având un singur motiv: „Acesta este ordinul generalului!”

Nu numai crizele nasc astfel de dileme morale, ci și perioadele de prosperitate. Un astfel de exemplu este cel al fam. Bodnariu căreia Barnevernet i-a luat copiii pe motiv de îndoctrinare religioasă și corecții fizice educaționale. Înainte de a încerca formularea unui punct de vedere, ar fi foarte bine dacă am avea din partea părții vătămate răspunsuri la câteva întrebări:

continuă →

Grațierea Monicăi Ridzi - o perspectivă biblică

CazulCe ar face Isus dacă ar fi în locul meu? Monica Ridzi a stârnit ceva valuri aceste zile prin refuzul președintelui de a-i acorda grațierea. Președintele nu și-a argumentat public decizia, de fapt nici nu este obligat s-o facă. Iar Monica Ridzi a ieșit public cu o scrisoare în care și-a explicat demersul și a lansat anumite acuzații. Rostul acestei postări nu este dezbaterea politică, ci analiza unei perspective biblice asupra evenimentului. Cu alte cuvinte, ce ar fi făcut Cristos dacă ar fi fost în locul meu? Ar fi grațiat-o pe Monica Ridzi condamnată la 5 ani de închisoare care are 2 copii minori, sau nu?

continuă →

Un joc periculos

ÎnRugați-vă pentru cei persecutați Coreea de Nord o învățătoare i-a ademenit pe copii la următorul joc: fiecare dintre ei să meargă acasă și atunci când părinții sunt plecați sau se odihnesc să caute peste tot în casă o carte mare cu coperți negre. Să caute atent în cele mai ascunse locuri și fără să ridice vreo bănuială asupra intenției lor. Dacă vreunul dintre ei va găsi o astfel de carte, trebuie să o aducă a doua zi la școală și va fi premiat în fața clasei cu o răsplată deosebită.

De-a lungul istoriei, creștinii au fost de foarte multe ori obligați să aleagă între Cristos și Cezar. Uneori alegerea lui Cristos a adus după sine martirajul. Alteori deposedarea de toate cele agonisite, pribegirea pe meleaguri străine, sau pierderea celor dragi. Niciodată însă adevărații urmași ai lui Cristos nu s-au lepădat de El. Au înțeles că aceasta este crucea lor care purtată cu credincioșie aduce o răsplată eternă. De aceea privesc cu toată admirația pe frații noștri în credință din Coreea de Nord cărora le este încercată din greu credința.

continuă →

Creștinism evanghelic

DacăRomani 1:16 există o provocare consistentă la adresa creștinismului contemporan, aceasta ține de identitatea lui în cadrul multiculturalismului așa de la modă și comod. Atunci când creștinismul a încetat să mai fie o relație personală cu un Dumnezeu autentic și a fost (auto)promovat intens ca o entitate politică, economică sau chiar militară, problema identității și a relevanței lui a fost pusă sub semnul întrebării.

Și totuși există o soluție. Întoarcerea la un „creștinism evanghelic” - un creștinism care are la bază 2 piloni pe care se fundamentează crezul și practica creștinului: învierea din morți a lui Cristos + Scriptura este Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Fără învierea lui Cristos din morți, creștinismul este mort. Predicarea Evangheliei nu are sens, misiunea creștină este nerelevantă. Fără o proclamare clară și fără echivoc a Scripturii de la amvoanele Bisericilor poporul este dus în rătăcire, iar cântatul trâmbiței generează haos. Un haos omniprezent în Europa ce a golit bisericile și generează monștrii.

continuă →

Dumnezeu care mai dă o şansă / o ocazie

ÎnSmochine Pilda smochinului neroditor (Luca 13:1-9) evanghelistul Luca ne relatează cum că unii i-au raportat lui Isus unele tragedii care avuseseră loc cu scopul de a accentua nelegiuirea acelor oameni şi oarecum neprihănirea lor. La care Domnul răspunde: „aceia nu au fost mai păcătoşi decât restul oamenilor, dar Dumnezeu a tras un semnal de atenţionare. Poate ultimul! Și nu ai de unde să ştii dacă Dumnezeu te va mai atenţiona înainte de a rosti sentinţa!”

continuă →

Conștiința - Traian Dorz

CândConștiința te-ndeamnă conștiința, taci și o urmează
Ea e soarele ce-n noapte calea-ți luminează.

Cine-ascultă îndrumarea de la prima cale
E ferit întotdeauna de-a cădea-n greșeale.

Conștiința-nștiințează când un rău pândește
Cine-ascultă-nștiințarea nu se osândește.

continuă →

Postări

  • 2016 (5)
  • 2015 (4)
  • 2014 (1)
  • 2013 (7)
  • 2012 (10)
  • 2011 (12)
  • 2010 (17)

Categorii

  • Fără categorie (0)
  • Predici (12)
  • Biblia (27)
  • Etică creștină (23)
  • Misterioasele căi ale Domnului (18)
  • Misiune creștină (4)
  • Când Cristos va reveni (1)
  • Software (1)
  • Apologetică (2)
  • Cursuri (4)