Statutul Cultului Creștin Baptist din România aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 58 din 2008 prevede la art. 14, alin. 1 și 2 două situații în care se poate realiza retragerea membralității dintr-o biserică locală, nu din cadrul Cultului: (1) în urma unei decizii a Comitetului bisericii, ca urmare a nefrecventării serviciilor divine din cauza lipsei de interes, sau (2) ca urmare a unui act de liberă voință a credinciosului baptist, ce are la bază principiul enunțat în preambulul Statutului, unde se afirmă: „Baptiștii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă si irevocabilă și că nicio altă libertate nu este în siguranță acolo unde nu există libertate religioasă. Pentru baptiști, libertatea religioasă înseamnă: ... libertatea de asociere în comunități religioase...”, principiu aplicat în art. 1, alin. f din cadrul Statutului astfel: „Credincioșii baptiști împărtășesc convingerea potrivit căreia fiecare persoană și fiecare biserică trebuie să se bucure de libertatea de a-și alege modul de închinare și slujire a lui Dumnezeu, fără îngrădiri sau amestec din afară.”

Prin urmare, avem a face cu două situații total diferite: pierderea calității de membru într-o biserică locală ca urmare a unui comportament păcătos, în speță lipsa de interes față de biserica locală, fapt constatat de Comitetul bisericii, sau ca urmare a unei decizii libere, ce ține de libertatea religioasă, ce nu are nimic a face cu abaterea de la doctrina sau morala Cultului, situație în care biserica ia act de acest fapt. Observăm faptul că cele două situații prevăzute în Statut sunt total diferite şi trebuie tratate diferit. (1) A retrage unei persoane calitatea de membru înseamnă a-i lua un drept ce îl avea. Este o acţiune din afară asupra cuiva. Este un act de disciplinare. (2) A te retrage de undeva înseamnă a renunţa de bunăvoie la calitatea ce o ai. Este o acţiune a cuiva asupra lui însuşi. Este o manifestarea a libertății personale.

Reprimirea celor retrași este reglementată în art. 15 din cadrul Statutului. Sunt demne de făcut următoarele comentarii:

(1) Reprimirea unui membru retras într-o biserică locală se face numai în conformitate cu procedurile stabilite de Adunarea generală a bisericii respective, nu a altor biserici. Dacă o biserică ridică pretenții asupra alteia, prin aceasta încalcă art. 1, alin. c din Statut, articol ce prevede faptul că bisericile baptiste se organizează și funcționează în mod autonom. Autonomia bisericilor exclude orice fel de presiune, șantaj, intimidare sau amenințare în relațiile dintre bisericile surori.

(2) Art. 15, alin. 1 din Statut condiționează reprimirea membrilor retrași de sincera lor îndreptare. În cazul membrilor retrași ca urmare a nefrecventării serviciilor divine din cauza lipsei de interes, considerăm că sincera îndreptare este o prevedere corectă. Însă dacă un membru se retrage de bună voie, în conformitate cu principiul „libertății asocierii în comunități religioase”, care este păcatul de care trebuie să se pocăiască? Cu ce anume a greșit sau a păcătuit retrăgându-se dintr-o biserică locală, în conformitate cu prevederile statutare, și ce anume trebuie să îndrepte? Nu cumva avem a face cu un vid statutar? Chiar se poate pune un semn de egalitate între cele două categorii de membrii retrași?

(3) În Statutul Cultului Creștin Baptist credincioșii excluși sau retrași nu sunt tratați identic. Ne referim în special la art. 15, alin. 1 și 3 din cadrul Statutului, care afirmă: „(1) Cei excluși sau retrași vor putea fi reprimiți ca membri, la cererea acestora, după ce vor dovedi sinceră îndreptare.” și „(3) Reprimirea unui credincios exclus într-o altă biserică baptistă se va face după consultarea bisericii care l-a exclus.” Aceste două alineate pot fi interpretate în două moduri:

(3.1) Interpretarea 1: Art. 15, alin. 1 se referă la reprimirea în cadrul aceleiași biserici, iar art. 15, alin. 3 se referă la reprimirea în cadrul altei biserici. Dacă aceasta trebuie să fie interpretarea Statutului, atunci ne confruntăm cu câteva probleme:

(3.1.1) Dacă cei excluși se întorc în biserica de unde au plecat, ei trebuie să dovedească sinceră îndreptare, iar dacă se duc în altă biserică nu mai sunt obligați să-și îndrepte comportamentul, art. 15, alin. 3 nu prevede sincera îndreptare. Cu alte cuvinte, pocăința și îndreptarea lucrurilor este condiționată de context, ceea ce contravine principiilor Scripturii. Etica situaționistă nu este una biblică. [Putem avea totuși situația în care o biserică exclude un membru pe nedrept, iar reprimirea acestuia în altă biserică implică numai consultarea bisericii care l-a exclus, însă decizia nedreaptă luată împotriva lui nu implică cu necesitate pocăința de fapta imputată.]

(3.1.2) Cei excluși se pot întoarce în biserica din care au fost excluși, sau se pot duce în altă biserică, pe când cei retrași se pot reîntoarce numai în cadrul bisericii de unde au plecat, interpretare ce încalcă grav principiul statutar al „libertății asocierii în comunități religioase”. Statutul Cultului Baptist nu instaurează un regim dictatorial sau securisto-comunist, ci unul al libertății în Duhul.

(3.2) Interpretarea 2: Art. 15, alin. 1 se referă la reprimirea în general, în cadrul oricărei biserici, atât a celor excluși, cât și a celor retrași, iar art. 15, alin. 3 completează art. 15, alin. 1, adăugând o condiție ce vizează numai pe cei excluși în cazul în care aceștia sunt reprimiți în cadrul altei biserici. O astfel de interpretare este mult mai corectă și în spiritul Statutului, după cum urmează.

(3.2.1) Un membru exclus se poate reîntoarce în orice biserică, dar trebuie să dovedească sinceră îndreptare pentru păcatul lui. În cazul în care se întoarce în altă biserică locală, biserica locală care l-a exclus trebuie consultată. Avem a face cu un membru exclus pentru o abatere gravă de la doctrina sau morala Cultului.

(3.2.2) Un membru căruia i s-a retras membralitatea ca urmare a lipsei de interes și nefrecventării serviciilor divine se poate reîntoarce în orice biserică locală. El trebuie să dovedească sinceră îndreptare. În cazul în care alege o altă biserică locală, Statutul nu prevede consultarea bisericii locale de unde i-a fost retrasă membralitatea.

(3.2.3) Un membru retras de bună voie, în conformitate cu principiul statutar al „libertății asocierii în comunități religioase”, poate deveni membru în orice biserică baptistă, însă nu este foarte clar în ce constă sincera îndreptare într-o astfel de situație. Mai mult, Statutul nu prevede necesitatea consultării bisericii de unde s-a retras.

(3.3) Concluzie: Avem 3 situații diferite care nu trebuie tratate cu aceeași unitate de măsură: (1) excluderea din biserică, (2) retragerea membralității de către Comitetul bisericii ca o măsură disciplinară, (3) retragerea membralității de către persoana în cauză în conformitate cu principiul statutar al „libertății asocierii în comunități religioase”. Credincioșii baptiști aflați în oricare dintre aceste situații se pot reîntoarce în oricare biserică baptistă. Sincera îndreptare este o condiție pentru cazurile (1) și (2). În cazul reîntoarcerii în altă biserică locală, consultarea bisericii unde persoana a fost membru înainte este obligatorie și statutară numai în cazul (1). Un credincios baptist se poate retrage din biserica unde este membru și poate deveni membru în orice biserică baptistă fără nici un fel de îngrădiri – este un exercițiu al „libertății asocierii în comunități religioase”. Iar în conformitate cu art. 7, alin. 1 din Statutul Cultului Baptist, care afirmă că: „Biserica baptistă locală reprezintă comunitatea biblică întemeiată pe legământul în jertfa Domnului Isus a credincioșilor născuți din nou, care au primit botezul credinței și acceptă din proprie convingere Mărturisirea de credință a Cultului Creștin Baptist din România și prevederile prezentului statut”, biserica locală și nu Cultul Baptist, este comunitatea religioasă în discuție.

În final, câteva întrebări:

(1) Are un credincios baptist dreptul şi libertatea de a se retrage dintr-o anumită biserică locală și de a deveni membru în altă biserică locală din motive personale, care în esenţă ţin de libertatea de a alege şi de asociere în comunităţi religioase?

(2) Retragerea dintr-o biserică baptistă, urmată imediat de solicitarea de a fi aparținător în cadrul aceleiași biserici și de afirmarea explicită a atașamentului la valorile creștine baptiste, așa cum reiese din următoarea afirmație: „Ca și creștin, rămân credincios învățăturii Scripturii și Mărturisirii de Credință a Cultului Baptist, respect prevederile din Statutul de organizare și funcționare a Cultului Creștin Baptist din România”, atrage după sine pierderea calității de credincios baptist, de parte a Cultului Creştin Baptist?

(3) În condiţiile în care un membru retras de bună voie, solicită în scris bisericii locale din care s-a retras să fie considerat aparţinător şi primeşte un răspuns negativ, are el dreptul să se adreseze unei alte biserici baptiste locale pentru a deveni membru sau aparținător? Specificăm faptul că Statutul afirmă în art. 16, alin. 1: „Sunt aparţinătoare și persoanele care și-au exprimat în scris dorinţa de a aparţine bisericii baptiste locale”.

(4) Un membru care se retrage pe baza principiului statutar al „libertății asocierii în comunități religioase” poate să devină membru în cadrul unei alte biserici baptiste locale? Dacă da, consultarea bisericii de unde s-a retras este un imperativ statutar?