Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural și economic.

Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX și care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viața comunităților și a indivizilor a fost în general îmbunătățită. Au fost eliminate, în multe părți ale lumii, nedreptăți și inechități profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale și prin salturi calitative ale vieții.

În același timp însa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societății umane. Secularismul agresiv, tendințe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creștine sunt o realitate manifestă.

Societatea românească nu a ramas izolată de aceste evoluții. Ieșită dintr-o lungă perioadă totalitară, Romania și locuitorii săi încă luptă pentru regăsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din țesătura sa intimă.

Din aceasta identitate comună face parte, la loc de frunte, credința creștină, împărtășită de un procent covârșitor dintre cetățenii României, întrețesută în ethosul nostru național și care influențează manifestările sociale, culturale și politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal și absolut.

Totuși, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potențialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creștine și "noile valori" seculare, în esență anti-creștine, promovate la nivel internațional, în special în cadrul Uniunii Europene.

Putem constata că acest conflict este deja manifest în unele state membre ale UE. Asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care crestinii sunt aduși în fata Justiției ca invinuiți datorită credinței lor, suferind o forma de pedeapsă pentru că valorile lor creștine exprimate încalcă noi legi sau noi "drepturi ale omului", în marea lor majoritate iluzorii, contrare rațiunii și binelui autentic al omului. Această evoluție nefericită creează o presiune asupra creștinilor, pentru a-și cenzura sau chiar abandona credința și valorile, pentru a nu se face pasibili de încălcarea unor norme ale statului sau vieții publice. Nu puțini creștini văd în această situație o întoarcere la perioadele istorice în care creștinii erau prigoniți pentru credința lor.

Având în vedere cele de mai sus, subsemnații, creștini care urmăm învățătura Sfintei Scripturi, a Sfinților Apostoli ai Domnului și Mântuitorului Isus Cristos și a celor ce le-au urmat lor și care ne-au învățat calea lăsând deoparte disputele teologice, mărturisim valorile creștine comune insuflate de Sfântul Duh și afirmăm cu tărie cele ce urmează:

1. Isus Cristos este același, ieri și azi și în veci (Evrei 13:8). Credința creștină pe care o mărturisim este deasupra transformărilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

2. Această credință ne determina viața și acțiunile de zi cu zi, în tot locul și în tot ceasul. Ea nu poate fi ținută ascunsă; nu putem fi creștini numai acasă sau doar la biserică.

3. Potrivit Sfintei Scripturi, înțelegem să ne facem datoria de cetățeni și să dăm Cezarului - conducerii legitime a Statului - ceea ce se cuvine și să ne supunem autorităților și legilor, în măsura în care acestea nu contravin conștiinței și valorilor noastre creștine.

4. Familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie este o instituție fundamentală a societății, creată de Dumnezeu și expresie a complementarității naturale dintre bărbat și femeie, a dragostei și respectului reciproce.

5. În calitate de părinți creștini, avem față de copiii noștri datoria să îi creștem și să-i educăm în spiritul ascultării de Dumnezeu. Suntem îngrijorați de manifestările imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului și al unei toleranțe fără discernământ.

6. Drepturile parinților sunt drepturi fundamentale, între ele primordial fiind dreptul de a dispune de educația civică, morală și religioasă a copiilor lor.

7. Fiecare copil are dreptul să fie născut și crescut într-o familie care se constituie dintr-un bărbat și o femeie.

8. Dreptul la viață, începând cu momentul conceperii și până la moartea naturală, este un drept fundamental al tuturor ființelor umane.

9. Libertatea religioasă și libertatea de conștiință sunt drepturi fundamentale și istorice.

10. Demnitatea umană este intrinsecă fiecărei ființe umane, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și este deasupra oricărei autorități lumești.

11. În participarea noastră la viața cetății și viața politică, sprijinim și conlucrăm cu acei factori care aderă la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie să îi reprezinte pe cei ce-l votează și să afirme valorile lor.

În incheiere, chemăm Statul Român și reprezentanții săi să respecte și să reflecte, în formularea legilor și politicilor publice, valorile și tradițiile sociale și culturale, de inspirație creștină, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte - de conștiință sau manifeste - între cetățean și autoritatea din care izvorăsc aceste legi.

[Redactată de Alianța Familiilor din Romania cu prilejul conferinței anuale AFR ținută la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 și deschisă publicului spre semnare la www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php]