Un preot tânar şi soţia lui, trimişi la prima lor parohie, ajung acolo într-o zi de octombrie şi constată că clădirea bisericii este într-o stare deplorabilă

Plini de entuziasm, îşi propun să o restaureze până în Ajunul Crăciunului, când voiau să organizeze prima slujbă. Muncesc din greu, repară pereţii, tâmplăria, refac picturile, curăţă şi termină totul pe 18 decembrie! Pe 19 însă începe o vijelie cumplită, care desprinde o bucată din acoperiş, iar apa scursă le distruge o porţiune mare dintr-un perete lateral.

Întristat că trebuie să amâne slujba de inaugurare, preotul pleacă spre casă, dar pe drum se opreşte la o licitaţie în scopuri caritabile şi acolo îi atrage atenţia o faţă de masă brodată, de o mare fineţe, care avea în mijloc o cruce; îşi dă seama că are exact dimensiunea porţiunii de perete avariat, o cumpără şi se întoarce la biserică.

Între timp începuse să ningă, iar în staţie zăreşte o doamnă în vârstă care tocmai pierduse autobuzul. O invită să-l aştepte pe următorul în biserică, iar el începe să fixeze faţa de masă pe peretele avariat. Doamna aşteaptă absentă într-un colţ; deodată îşi ridică ochii şi, şocată, îl întreabă pe preot de unde are faţa de masă cu iniţialele ei (EBG). Îi povesteşte apoi că ea o brodase în Austria în urmă cu 35 de ani, în timpul războiului. La venirea naziştilor a fost nevoită să plece în grabă şi-şi lăsase în urmă soţul, care a fost arestat şi trimis în lagăr... Era ultima dată când l-a mai văzut.. Impresionat, preotul a vrut să-i returneze faţa de masă, dar ea i-a spus că e mai bine să rămână în biserică. Descumpănit, preotul îşi dă seama că tot ceea ce poate să facă este să o conducă pe doamna întristată acasă.

Slujba de inaugurare a bisericii reuşeşte de minune, iar la sfârsit preotul îşi conduce spre ieşire noii enoriaşi. Când revine observă pe un scaun un domn în vârstă cu ochii pironiţi pe faţa de masă de pe perete. Bărbatul îi povesteşte îndurerat că faţa de masă fusese brodată de soţia lui, care dispăruse pe timpul ocupaţiei naziste şi pe care o credea moartă... Atunci preotul îl roagă să-l însoţească într-o scurtă plimbare cu maşina şi îl duce la domiciliul bătrânei doamne, unde asistă la cea mai impresionantă revedere de Crăciun.

Dumnezeu nu te lipseste niciodată de o binecuvantare, decât pentru a face loc unei alte binecuvântari mai mari!