Adresa mea oricui o dau cu plăcere;
O stradă, un număr, un loc în oraş;
O casă modestă cu multe unghere,
O curte cu flori, şi un dulce sălaş.

Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casă de visuri, din lut ridicată,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.

Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrari este Domnul Isus...
Se toarnă chesoane, se sapă canale,
În Casa Iubirii sunt jertfe de-adus.

Adresa mea-i numai casuţa poştală;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar
În cer, lânga Domnul, e-adresa reală;
Aici domiciliul e doar temporar.

Cândva la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş anunţând c-am plecat:
"S-a dus, s-a mutat în domenii regale.
Din casa cea veche, s-a dus la palat!"

de Valentin Popovici