Un american și-a vandut casa și s-a decis să plece misionar în lume. A luat banii, s-a dus cu ei la pastor și i-a zis: „Eu dau banii aceștia la biserică [o sumă substanțială] căci plec misionar, Domnul va purta de grijă.”

Omul a plecat, iar pastorul a luat banii. După câțiva ani buni, într-o duminică dimineața apare la biserică un bărbat îmbrăcat prost, neîngrijit, cu o față posomorâtă. Pastorul merge la el și îl întreabă: nu ești cumva cel care s-a înrolat misionar acum câțiva ani? Ba da! Și ai venit și mi-ai data acea sumă mare de bani pentru biserica? Da, a spus omul cu o voce stinsă? Și ce faci aici? l-a intrebat pastorul. Mi-am terminat toate resursele și am ajuns la capătul puterilor, nu mai pot să fac nimic, veni raspunsul.

Pastorul a zâmbit și i-a zis: „Am o veste bună pentru tine! Banii pe care mi i-ai dat sunt într-un cont special pe numele tău. Poți să mergi să îi scoți, sunt ai tai.” Omului nu i-a venit să creadă.

Pastorul a mărturisit că omul și-a refăcut viața și a devenit unul dintre cei mai activi membri ai bisericii. Acest pastor a simțit inima omului și a luat decizia corectă de a păstra banii pentru că omul nu avea inima liberă în ceea ce făcea.

Cand dăruiești, dai ca să te afli în treabă sau dai din toată inima, ca și cum ai pune pe altar și focul lui Dumnezeu ar mistui jertfa?