O poveste interesantă despre ce înseamnă să iei decizii cât încă mai este har.

A boy from the country was going to the city to get a job. Before he left, his mother said, “Son, I want you to promise me that you will go to church on Sunday.” So he promised, and went to the city.

He worked the first week, became acquainted with some of the fellows there, and made some new friends. On the weekend his new friends invited him to go horseback riding with them on Sunday. He remembered his promise to his mother and he said, “Sorry, fellas, I can’t do it.” But they continued to pressure him and after a while he agreed to go. Sunday morning came, and they began their horseback ride. Around 11:00, they rode into the city and as they were passing the church, bells announcing the services began to ring. Our boy could see his parents walking into their little home church in the country. He remembered his promise to his mother but he just kept on riding. The bells grew fainter. When they got to the edge of town, the boy stopped and said,

“Fellows, I come from a Christian family. My mother asked me to promise her I’d be in church today. I have noticed as we have been riding that the bells have been getting fainter and fainter. If we ride anymore, I won’t be able to hear the bells. I’m going back while I can still hear them.”

=====================================

Un băiat de la țară a plecat la oraș pentru a obține un loc de muncă. Înainte de a pleca, mama lui i-a spus: "Fiule, vreau să-mi promiți că vei merge la biserică în fiecare duminică." El a promis și a plecat la oraș.

După prima săptămână de lucru și-a făcut prieteni dintre cei ce lucrau împreună cu el. În week-end noii lui prieteni l-au invitat să meargă cu ei duminica la călărie. Și-a adus aminte de promisiunea făcută mamei sale și le-a zis: "Îmi pare rău, dar nu pot să vin." Prietenii au continuat să-l preseze și, după un timp, el a fost de acord să meargă. Următoarea duminică a ieșit cu ei la plimbare cu caii. În jurul orei 11, au intrat în oraș și pentru că drumul le trecea pe langă biserică au auzit cu toții clopotele anunțând începutul serviciului divin. Băiatul nostru și-a văzut părinții mergând pe jos la biserica de la țară și si-a adus aminte de promisiunea făcută mamei, dar continuat să călărească. Clopotele se auzeau din ce în ce mai slab. Când au ajuns la marginea orașului, băiatul s-a oprit și a spus:

"Dragii mei, eu vin dintr-o familie creștină. Mama mea mi-a cerut să-i promit că voi fi în biserică astăzi. Am observat că cu cât mă îndepărtez mai mult clopotele bisericii se aud din ce în ce mai slab. Dacă vom merge mai departe, eu nu voi mai fi capabil să aud clopotele. Mă întorc acum, atât timp cât le mai pot auzi."