În Pilda smochinului neroditor (Luca 13:1-9) evanghelistul Luca ne relatează cum că unii i-au raportat lui Isus unele tragedii care avuseseră loc cu scopul de a accentua nelegiuirea acelor oameni şi oarecum neprihănirea lor. La care Domnul răspunde: „aceia nu au fost mai păcătoşi decât restul oamenilor, dar Dumnezeu a tras un semnal de atenţionare. Poate ultimul! Și nu ai de unde să ştii dacă Dumnezeu te va mai atenţiona înainte de a rosti sentinţa!”

Apoi Domnul spune o pildă despre un smochin neroditor pentru care îngrijitorul viei mijlocește pentru a nu fi tăiat. Tema smochinului apare deseori în Scriptură, iar smochinul neroditor aduce după sine pedeapsa Domnului. Ce este interesant este faptul că smochinului din Luca 13 i se mai dă o șansă, pe când smochinului din Mat. 21:18-22 / Mc. 11:12-14, 20-26 nu i se mai dă nici o șansă de rodire. De ce oare? În primul caz după 3 ani fără rod i se mai dă unul, în al doilea după numai un an fără rod este blestemat! Care sunt lecțiile smochinului?

Dumnezeu dă cel puţin o şansă / o ocazie fiecărui om să rodească. Unii au parte de o confruntare explicită cu Evanghelia, pentru alţii numai glasul conştiinţei este ceea ce le oferă Dumnezeu. Ce contează însă cel mai mult este răspunsul omului. Chiar dacă Dumnezeu vorbește când într-un fel, când în altul răspunsul primit din partea omului este decisiv. Întotdeauna căutătorului sincer de Dumnezeu, El i se descoperă. Sunt unii oameni care nu au avut parte de evenimente extraordinare, nici de întâlniri pe drumul Damascului – şi cu toate acestea s-au întors la Dumnezeu şi viaţa lor a dat roadă pentru Domnul. Sunt alţii care au crescut în medii creştine, au avut exemple demne de urmat – şi cu toate acestea calea lor a fost departe de a Domnului. În Fapt. 10:30-35 ni se spune despre Corneliu care pentru că l-a căutat pe Dumnezeu cu inimă sinceră, a avut parte de şansa mântuirii din partea lui Dumnezeu. Dar pentru asta Petru a trebuit să se ducă să vestească Evanghelia lăsând deoparte comfortul şi prejudecăţile sale.

Dacă nu există răspuns din partea omului, e posibil ca Dumnezeu să mai dea o şansă. De ce face aşa ceva? Pentru că nu vrea ca oamenii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă (2 Pet. 3:9). Iadul nu a fost creat pentru oameni, ci pentru Diavol şi demonii lui. Omul trebuie să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă roadă. Tragedia celor care vor ajunge în iad va fi determinată de faptul că glasul conştiinţei îi va mustra pentru ce au făcut, de lipsa lui Dumnezeu, și de eternul regret pentru respingerea ofertelor lui Dumnezeu.

Apoi, Dumnezeu mai dă o șansă pentru că e cineva care mijloceşte – în cazul smochinului nostru e vorba de îngrijitorul viei. Aşa de bine mijloceşte, încât Dumnezeu este impresionat. Istoria marelui teolog Augustin este marcată de modul în care mama lui, Monica, s-a rugat neîncetat pentru mântuirea fiului ei. Apoi Scriptura ni-l prezintă pe Moise ca unul care mijlocește pentru poporul care a păcătuit şi Dumnezeu nu-l mai nimicește (Exod 32:9-14, 31-35). Cerul va fi un loc al suprizelor – cei care vom ajunge acolo vom descoperi câte lucrări minunate a făcut Dumnezeu în viaţa noastră şi prin noi pentru că au fost alţii care au mijlocit pentru noi. Şi vom vedea câte lucruri minunate s-au întâmplat pentru că noi am mijlocit pentru alţii. Cineva spunea că „cel mai nenorocit om de pe faţa pământului nu este cel ce n-are nimic, ci cel pentru care nu mijloceşte nimeni înaintea lui Dumnezeu”.

Dumnezeu nu este obligat să mai dea o şansă celor care-L refuză sau se leapădă de El. Petru şi Iuda s-au leapădat de Cristos, fiecare în felul lui. Unul are şansa să se uite Cristos la El încă o dată, celuilat nu i se mai oferă nici o şansă. De ce? Cristos s-a rugat pentru credinţa lui Petru și a văzut acolo o credință autentică, nu una falsă și de formă.

Așadar, Dumnezeu mai dă o şansă celui care-L caută cu inimă curată. Pentru aceasta trebuie să fie cineva care să mijlocească, care să ducă un mesaj din partea Domnului, dar trebuie să fie şi o inimă deschisă să primescă şi să facă roadă. Sunt unii care se urcă în tren cu câteva minute înainte, sunt alţii care ajung în ultimul moment şi abia se urcă în ultimul vagon. Sunt însă și alții care ajung prea târziu și, cu toate că fug după tren, nu-l mai prind.