În lumea computerelor există un principiu de bază căruia îi spune GIGO (garbage in, garbage out = gunoi intruduci, gunoi scoți). Cu alte cuvinte, computerul nu este altceva decât ceea ce l-ai programat a fi. Daca un IT-ist face o aplicație bună, atunci ea va merge bine și va fi folositoare celor ce o folosesc. Dacă intri pe site-uri ciudate s-ar putea ca să ți se viruseze computerul și să nu-l mai poți folosi. Ce semeni azi, vei secera mâine. Singurul mod în care poți scăpa de gunoiul din computer este fie să-l formatezi și să instalezi din nou numai programe bune, fie să vină un specialist care să verifice tot și după ce pune un diagnostic corect și precis (programul X este infectat, virusul Y a stricat 5 fișiere etc.) să facă curat apoi în computer.

Cum este în lumea computerelor așa este și în viața noastră. Nimeni nu este perfect. Dacă este vreunul fără păcat are dreptul să arunce cu pietre în noi ceilalți. Însă toți suntem perfectibili. Nici unul dintre noi nu poate să-și reseteze total întreaga viață. Nici nu se poate fizic naște din nou. Scriptura, însă, vorbește despre o naștere din nou din punct de vedere spiritual, despre faptul că păcatul mărturisit este iertat de Dumnezeu (chiar dacă anumite consecințe rămân), și despre faptul că nu trebuie să fiu indiferent față de păcatul fratelui meu. Unul dintre testele care-l validau pe prorocul adevărat era și atitudinea lui față de păcatul altora (Ier. 23:17). A numi păcatul semenului tău drept neprihănire este o monstruozitate. În contrast, dacă-mi iubesc fratele în credință, atunci nu voi trece nepăsător pe lângă el dacă este căzut între tâlhari și nici nu voi arunca cu pietre în el atunci când este smerit de Domnul. Prin urmare, chiar dacă nu-mi pot reseta viața mea sau a altora, nici nu pot șterge istoria personală sau comună, se poate însă face curat.

Modul în care mă raportez la fratele meu este foarte strâns legat de modul în care înțeleg că funcționează Împărăția lui Dumnezeu și Biserica Sa. În Scripturi nu găsim nici o definiție a Bisericii, însă atunci când vorbește despre ea se folosește deseori cuvântul grecesc ἀλλήλων, care este un pronume reciproc și se traduce prin „unii altora”, „unii pe alții” sau „împreună”. „Să ne iubim unii pe alții” (1 Ioan 4:7); „credința pe care o avem împreună” (Rom. 1:12); etc. Înțelegem așadar că binele pe care-l fac fratelui meu, este un bine făcut Bisericii lui Cristos. Iar un rău făcut fratelui meu, este implicit o suferință pentru Trupul lui Cristos. Mai găsesc însă în Scripturi 2 ipostaze care definesc, prin excelență, atitudinile pe care le pot avea față de fratele meu.

Prima este descrisă de Bunul Păstor. Acesta vine din când în când și se uită la via Lui. Are grijă de ea, o hrănește, o ferește de rău. Și atunci când vede o mlădiță că aduce roadă, o curățește ca să aducă și mai multă roadă (Ioan 15:2). Interesul Păstorului este ca mlădița să fie roditoare și roada să fie consistentă. El nu se mulțumește cu puțin, nici nu este complexat de rodirea unei mlădițe. El nu privește mlădița roditoare ca un adversar, ca un competitor care trebuie frânat sau eliminat. Dacă o mlădiță rodește, atunci trebuie să aducă și mai multă roadă pentru că numai în acest fel Împărăția Domnului are de câștigat.

A doua ipostază este descrisă de acel om rău care, văzând că vecinul și-a arat și semănat ogorul, a decis peste noapte să meargă și să arunce neghină în grâul proaspăt semănat (Mat. 13:24-30). Interesul omului rău nu a fost nicidecum o recoltă bogată, ci una compromisă. El a găsit plăcere în a pune piedică competitorului lui. Dacă judecăm politic, am putea spune chiar că acest om a procedat corect, nu-i așa? Sau din perspectiva unui capitalism sălbatic, acest om a făcut exact ceea ce trebuie. Dacă-l vezi pe unul că mișcă și simți că s-ar putea să-ți ia față, atunci „dă-i la gioale”, elimină-l de pe piață, bagă-l în faliment. Și cea mai simplă soluție, drăcească în același timp, este aruncatul neghinei. În limba greacă (limba în care a fost scris Noul Testament), pentru neghină este folosit cuvântul ζιζάνιον (= zizanion). De la acesta, în limba română avem „zâzanie” (intrigă, discordie, vrajbă, gâlceavă). Cu alte cuvinte, omul rău a aruncat zâzanie pe câmpul de unde se aștepta o recoltă frumoasă.

În concluzie, ce fac atunci când văd că fratele meu a păcătuit, sau că, din contră, performează în Împărăția Domnului? Principiul GIGO spune că deciziile mele sunt rezultatul crezului meu, al principiilor de viață, dar și că deciziile mele vor avea impact asupra fraților mei și în Biserica lui Cristos. Pot acționa precum Bunul Păstor, sau precum omul rău cu neghina. Pot ajuta la îmbunătățirea performanței mlădiței roditoare, sau pot arunca zâzanie și provoca învrăjbirea altora. Pot privi Biserica lui Cristos ca un loc unde sunt chemat să-i slujesc pe frații mei cu darurile primite, sau o pot trata ca un SRL în care să fac tot ce vreau. Pot pune Împărăția Domnului mai presus de orice, sau pot lăsa ca interesele personale, de gașcă sau chiar oculte să-mi călăuzească pașii. Pot dori binele etern al fratelui meu și al Bisericii lui Cristos, sau pot să-l împing să-și îngrope talantul. Asta depinde de modul în care L-am cunoscut și înțeles pe Cristos. Atât.

Sursa imaginii: stephen0493