Recent, în spațiul public, a apărut o idee năstrușnică cum că Isus Cristos nu a abordat în niciun fel păcatul homosexualității. Prin urmare, susțin unii, dacă El a tăcut, trebuie să tăcem și noi.

Care este răspunsul nostru?

Este adevărat că Isus Cristos nu a abordat explicit păcatul sodomiei, cum nu a abordat multe altele, de exemplu păcatul pornografiei. Iar motivul este simplu: pentru ucenicii și ascultătorii Lui, homosexualitatea nu era de actualitate. Acest păcat este clar condamnat în Vechiul Testament, iar fenomenul nu exista în poporul evreu din acele vremuri.

Totuși, la o citire atentă a Scripturii, vedem că Mântuitorul nu a trecut sub tăcere acest păcat. În Ioan 16:12 El le spune ucenicilor că ar fi vrut să le vorbească și despre alte lucruri, dar aceștia nu le-ar fi putut duce. Însă Isus promite că Duhul Sfânt îi va călăuzi pe urmașii Lui în toate circumstanțele cu care se vor confrunta. Ceea ce s-a și întâmplat. Îl vedem pe Pavel care, atunci când ajunge în contexte în care păcatul sodomiei era practicat, nu tace. Din contră, atât în scrisoarea adresată creștinilor din Roma (Rom. 1:26-27), cât și în cea adresată celor din Corint (1 Cor. 6:9-11) descrie acest păcat ca o urâciune, ca un rezultat al depravării umane și al înstrăinării omului de Creatorul său.

Și mai este ceva. În celebra Predică de pe Munte (Mat. 5:17), Isus afirmă fără echivoc că El nu a venit să strice, sau să desființeze Legea, ci s-o împlinească, s-o desăvârșească. Iar în Sfânta Scriptură, păcatul homosexualității nu este trecut nicidecum sub tăcere, nici aprobat, nici încurajat. Ci este condamnat și pedepsit. Întotdeauna Isus l-a iubit pe păcătos, însă niciodată nu a apreciat sau promovat un comportament păcătos.

În concluzie, principiile Sfintelor Scripturi, de care Isus Cristos nu S-a delimitat deloc, nu validează nicidecum păcatul sodomiei. Acesta a fost și rămâne un păcat care lovește la rădăcina umanității și este una dintre cele mai agresive forme de revoltă ale omului împotriva lui Dumnezeu, Creatorul nostru.