Ziua Învierii este cea mai importantă sărbătoare a creștinilor. Fără învierea lui Cristos, creștinismul ar fi o frumoasă poveste filosofică ce poate fi aruncată de oricine la gunoiul istoriei. Dar Cristos a înviat. Mormântul gol și mărturia ucenicilor care L-au întâlnit sunt suficiente dovezi pentru cei care vor să afle adevărul.

Dar la sărbătoarea de astăzi noi nu-i spunem numai Ziua Învierii, ci și sărbătoarea de Paște. Sărbătoarea pascală a fost instituită de Dumnezeu în amintirea ieșirii poporului evreu din robia egipteană – iar punctul central al acestei sărbători era jertfirea mielului pascal. Pentru creștini, sărbătoarea pascală are altă semnificație. Dat fiind faptul că Cristos a fost jertfit pe cruce în ziua de Paște, simbolistica acestui eveniment nu poate să scape nimănui, cu atât mai puțin apostolilor.

Astfel, autorul Epistolei către Evrei pune jertfa lui Cristos mai presus de toate jertfele din Vechiul Testament. Jertfa lui Cristos este mai bună și satisface pe deplin dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. Este o jertfă suficientă pentru mântuirea oricui care crede. Nu mai este nevoie de nicio jertfă animală, deoarece prin moartea Sa, Cristos a câștigat mântuirea pentru omenire.

Dar și apostolul Pavel face o conexiune între sărbătoarea de Paște și jertfa lui Cristos, când spune în 1 Cor. 5:7-8 următoarele: „Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Cristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.”. Așadar Cristos este Paștele noastre. Și noi astăzi sărbătorim Paștele, pe Cristos și învierea lui din morți. Însă Pavel spune că această sărbătoare nu trebuie să se facă oricum.

La evrei, înainte de sărbătoarea pascală are loc un ritual în care din toate gospodăriile se adună toate pâinile care sunt făcute din aluat și sunt arse. Nu ai voie să intri în sărbătoarea pascală cu aluat în casă. Această idee este exploatată de Pavel care spune că și noi trebuie să procedăm la fel. Dacă Cristos cel înviat este Paștele nostru, atunci noi trebuie să sărbătorim acest eveniment, dar nu oricum. Ci trebuie să dăm afară, să măturăm, aluatul cel vechi. Termenul folosit în limba greacă în acest verset vorbește despre o curățenie totală, deplină. Una care să vizeze fiecare loc ascuns. Și în urma curățeniei tot ce este murdar și urât trebuie să fie aruncat, îndepărtat.

Aceasta este sărbătoarea de Paște. Este ziua în care sărbătorim învierea lui Isus Cristos din morți. Dar este și sărbătoarea în care facem curat în viețile noastre. Dăm afară tot ce este strâmb, urât și neplăcut Domnului. Dăm afară răutatea și viclenia. Dăm afară minciuna, curvia, vorbirea de rău, mândria, iubirea de bani, invidia, lenea și egoismul. Și în locul lor punem ceva frumos: punem azimile curăției și adevărului. Punem credincioșia, punem vorba cumpătată și dreasă cu har, punem smerenia, dărnicia creștină, excelența pentru Domnul și altruismul.

Altfel, degeaba ne lăudăm că suntem creștini, că suntem urmași ai lui Cristos, că mergem spre cer pe Calea îngustă. Pavel îi mustră pe corinteni și le spune în v. 6: „Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala?”. Dacă faci curat, atunci fă curat peste tot. Și fă bine de tot. Să vă povestesc o istorie recentă.

Una dintre cele mai grave boli care se pare că a fost eradicată de curând este poliomielita. La ora actuală există un vaccin care se face copiilor și în felul acesta nu ne mai îmbolnăvim. Ultimul focar de poliomielită a fost în India. Cu toate că în fiecare an erau campanii de vaccinare și se investeau bani din greu, în India nu s-a reușit stoparea acestei boli decât după foarte mult timp. S-a studiat problema pentru a fi identificată cauza și până la urmă au găsit-o. Despre ce era vorba?

Vaccinările copiilor erau făcute de o organizație locală. Oamenii aceia erau plătiți pentru munca lor. Însă ei știau că în ziua în care boala va dispărea și locul lor de muncă nu va mai fi. Prin urmare, atunci când începeau campaniile de vaccinare, aveau grijă să sară peste câte un sat. Vaccinau toți copiii dintr-o anumită zonă, dar lăsau un sat neatins. În felul acesta boala rămânea și se reactiva mereu. Până la urmă au fost descoperite aceste escrocherii și acum poliomielita este eradicată, inclusiv în India.

Cum s-a întâmplat în povestea noastră, se întâmplă, uneori, și cu viețile noastre. Facem curat, dar nu peste tot. Eliminăm răutatea și viclenia până trec sărbătorile, pentru ca apoi să le lăsăm să ne îmbolnăvească sufletele. Frați și surori, nu este bine. Cristos nu a murit și înviat pentru a ne face bine un pic și apoi să ne lase să ne îmbolnăvim din nou. El vrea să fim sănătoși și puternici spiritual. Să ne bucurăm de puterea învierii Lui și să fim martori ai acestei realități istorice și spirituale.

„Nu vă lăudați bine. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat, căci Cristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimile curăției și adevărului.” (1 Cor. 5:6-8)

Așa să ne ajute Domnul tuturor, Amin!