„Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 25:21)

Cu toții știm că, din când în când, trebuie să trecem prin diferite testări. La școală avem teze și examene. Mașina trebuie verificată periodic și reparat ce este nevoie. La spital dacă ajungem trebuie să facem niște analize medicale. Acum, dacă am intrat în contact cu un suspect de COVID-19, e important să fim testați. Nu tot timpul suntem supuși la testări, ci numai atunci când trebuie sau când este hotărât de autorități.

La fel este și în viața de credință. Din când în când Domnul nostru decide să ne testeze. O astfel de perioadă nu este foarte plăcută – Petru vorbește în 1 Pet. 1:6 despre întristarea generată de încercare. Dar mai e ceva foarte important: încercarea este făcută să creștem în viața de credință. După cum orice examen pe care-l trecem cu bine ne propulsează pe o treaptă superioară a vieții, tot așa trecerea cu bine a testelor la care Domnul ne supune aduce binecuvântări speciale în viața noastră (1 Pet. 1:7-9).

Acum este o vreme a testării pentru viețile noastre. Și Pilda talanților ne ajută să înțelegem mai bine cum procedează Dumnezeu cu noi. Stăpânul din această pildă i-a testat pe robii lui în 3 domenii: credință, credincioșie și creativitate. Să le luăm pe rând.

Testul credinței: a fost un act de credință să gândești că stăpânul tău, care a plecat într-o altă țară după ce și-a împărțit toată averea, se va întoarce totuși și le va cere socoteală robilor. Puteai gândi că a plecat și dus este. Dar nu a fost așa. Robii își cunoșteau destul de bine stăpânul și fiecare a făcut cum a crezut că e mai bine în timpul avut la dispoziție. Fiecare a crezut ceva și a acționat în consecință. Primii doi au pus talanții în negoț îndată, imediat. Al treilea, tot îndată, și l-a îngropat. Faptele lor au scos la iveală credința lor.

Testul credincioșiei: în calificativul acordat de către stăpân fiecărui rob, un element care a cântărit consistent a fost credincioșia robului: „bine rob bun și credincios” versus „rob viclean și leneș”.

Credința nu-i tot una cu credincioșia. A crede nu este identic cu a fi credincios. Chiar dacă cele 2 (credința și credincioșia) au lucruri în comun, ele sunt diferite. Poate exemplul cel mai la-ndemână este cântarea: „M-am hotărât să-l urmez pe Isus și înapoi eu nu voi da”. Primul vers vorbește despre credință, al doilea despre credincioșie. Primii 2 robi și-au dovedit credincioșia prin faptul că îndată și-au pus talanții în negoț și nu s-au oprit decât atunci când s-a întors stăpânul. Perseverența în lucrurile bune și frumoase a scos la lumină caracterul lor.

Testul creativității: un lucru demn de remarcat este că, atunci când robilor le-au fost împărțiți talanții, stăpânul nu le-a spus ce să facă cu ei. La final, el a apreciat creativitatea robilor care au investit talanții și i-a reproșat celui de-al treilea că s-a complăcut în îngroparea talantului.

Când Dumnezeu ne-a creat, El a pus în noi unele calități pe care și El le are – și printre acestea se numără și creativitatea. Creativitate nu înseamnă schimbarea teologiei, nici forțarea Scripturii pentru a ne justifica mofturile. Ea vizează numai modul în care ne folosim talantul. Sunt unii care se descurcă singuri în identificarea și punerea în negoț a talanților. Sunt alții care au nevoie de o mână de ajutor. Însă fiecare dintre noi suntem chemați să fim creativi. Creativitatea ne poate salva de mediocritate, de banalitate, de plafonarea în viața de credință, de îngroparea talantului. Mai mult, creativitatea în folosirea talantului atrage după sine calificativul pe care Stăpânul nostru ni-l va acorda la finalul istoriei.

Credință, credincioșie și creativitate – 3 domenii în care dacă perseverăm nu vom rămâne de rușine, ci vom fi apreciați de Domnul nostru cu calificativul: „rob bun și credincios”. Așa să ne ajute Domnul tuturor!