Săptămâna Patimilor, cuprinsă între Duminica Floriilor și Duminica Învierii este cea mai bogată perioadă din viața Domnului Isus. Toți evangheliștii, Matei, Marcu, Luca și Ioan, rezervă o bună parte din scrierile lor acestei săptămâni. Domnul Isus a trăit 33-34 ani, iar ultimii 3.5 ani i-a petrecut pregătindu-i pe cei 12 ucenici pentru lucrarea de evanghelizare a întregii lumi. Din cei 3.5 ani, ultima săptămână are o importanță aparte. Este săptămâna în care are loc apogeul misiunii Domnului Isus – jertfa de pe Calvar și învierea din morți.

În săptămâna care urmează, vom trece în revistă evenimentele care au avut loc în fiecare zi, așa cum sunt prezentate de evangheliști, și le vom însoți cu o scurtă meditație. Fie ca acest pelerinaj biblic să ne fie de folos și să ne pregătească sufletele pentru cea mai importantă sărbătoare a creștinilor: Învierea Domnului Isus Cristos din morți.

Așadar, în prima zi, în Duminica Floriilor, au avut loc următoarele evenimente:

1. Isus intră în Ierusalim venind dinspre Betania, pe drumul care trece peste Muntele Măslinilor
Mt. 21:1-11, Mc. 11:1-10, Lc. 19:29-40, In. 12:12-19

2. Pe Muntele Măslinilor, de unde se vede întregul Ierusalim și Muntele Templului, Isus plânge pentru cetate
Lc. 19:41-44

3. Isus intră în Templu și îi alungă pe cei ce făceau negoț acolo
Mt. 21:12-13, Lc. 19:45-48; Marcu menționează acest eveniment ca având loc a doua zi – pentru cei care au o problemă cu această relatare, le spunem doar atât: aici avem de-a face cu unul dintre cele 4 paradoxuri care demonstrează natura supranaturală a creștinismului – detalii la proxima ocazie

4. Isus vindecă pe câțiva orbi și șchiopi
Mt. 21:14-17

5. Seara, Isus și cei 12 ucenici au plecat la Betania unde au rămas peste noapte, cel mai probabil în casa lui Lazăr, cel ce fusese înviat.
Mt. 21:17, Mc. 11:11

=================================

Duminica Floriilor – o sărbătoare a bucuriei și a slavei. Un exemplu de smerenie și blândețe. O zi cu multe semnificații. Să ne oprim la 2 dintre ele:

1. O zi în care se alege mielul pascal. Intrarea Domnului în Ierusalim coincide cu ziua în care evreii trebuiau să aleagă mielul pascal. În Exod 12 ne este prezentat ritualul care trebuia să însoțească sărbătoarea Paștelor. Pentru a putea fi jertfit în ziua a 14-a, mielul pascal trebuia selectat și adus acasă în ziua a 10-a a lunii Nisan. Cum Domnul Isus a sărbătorit Paștele joi seara, alegerea mielului trebuia făcută duminică – exact ziua în care Domnul a intrat în Ierusalim. Mai mult, curățenia pe care Domnul a făcut-o în Templu îi viza pe cei care făceau comerț pe seama mieilor pascali.

Ioan spune despre Domnul Isus că El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Jertfa Lui este mai bună decât orice jertfă din Vechiul Legământ. Și numai El a îndeplinit toate condițiile cerute de Dumnezeu pentru a ne oferi iertarea pentru orice păcat.

2. Un moment special care decide viitorul. Cu ocazia intrării Domnului în Ierusalim se împlinește profeția mesianică din Zaharia 9:9 (profețiile biblice sunt un alt argument care demonstrează natura supranaturală a creștinismului). În lumea antică, calul era un simbol al războiului, pe când măgărușul era un simbol al păcii. De obicei soldații foloseau caii, iar oamenii de pace foloseau măgărușii. Cristos a intrat pe un măgăruș, pentru că El a venit să aducă pacea, să facă pace între Dumnezeu și omenire.

Pe când cobora pe Muntele Măslinilor, Luca 19:41-44 ne spune că Domnul a plâns pentru Ierusalim pentru că acesta ratase atât oferta de pace, cât și vremea cercetării. Cu alte cuvinte, Ierusalimul nu a cunoscut acel moment special, uneori unic, când Domnul cercetează pentru a aduce mântuirea. Și tragedia poporului evreu se poate întâmpla cu orice națiune, dar și cu orice individ.

Domnul Isus aduce pacea. El este numit Domn al păcii. El ne-a lăsat pacea Lui și ne-a învățat să ne salutăm între noi cu „Pace!”. Pacea inimii este semnul prezenței Domnului, a încrederii în El, a călăuzirii divine.

Vremea cercetării nu este permanentă. Perioadele în care Domnul ne cercetează în mod special nu le stabilim noi, ci numai El. Pandemia actuală este o vreme a cercetării pentru fiecare.

» Vreme în care putem să ne conștientizăm falimentele în viața de credință și să ne smerim înaintea Domnului.
» Vreme în care experimentăm bunătatea Domnului care ne îndeamnă la o pocăință sinceră.
» Vreme în care ne bucurăm de harul Domnului și ne deprindem să nu fim egoiști, ci să-l acordăm și altora.

Dacă cunoști vremea cercetării și o folosești înțelept, ai șansa unui viitor bun și binecuvântat.

Domnul să ne dea tuturor gândul cel bun!

=================================

Câteva sugestii muzicale:

1. o cântare: Costache Ioanid, „O zi de cercetare are oricine”
https://youtu.be/9swlCz3NSnQ

2. un instrumental:
https://youtu.be/cIbdN4SYyco

3. și o operă clasică: Mozart, Requiem Benedictus
https://youtu.be/uBnga6V-P6g

4. iar pentru cei care abia așteaptă să viziteze Ierusalimul (subtitrare în RO)
https://youtu.be/jahDmK1gXeY