Joia Mare este ziua în care Domnul Isus instituie Cina Domnului și are ultimele cuvinte pentru ucenicii Săi înainte de jertfa de pe Calvar. Evenimentele relatate de evangheliști sunt următoarele:
1. Pregătirea pentru masa pascală (Mt. 26:17-20, Mc. 14:12-17, Lc. 22:7-14)
2. Ucenicii se ceartă cine este cel mai mare (Lc. 22:24-30)
3. Isus spală picioarele ucenicilor (In. 13:1-20)
4. Descoperirea vânzătorului (Mt. 26:21-25, Mc. 14:18-21, Lc. 22:21-23, In. 13:21-30)
5. Instituirea Cinei Domnului (Mt. 26:26-29, Mc. 14:22-25, Lc. 22:15-20)
6. Porunca dragostei (In. 13:31-35)
7. Înștiințarea lui Petru (Mt. 26:30-35, Mc. 14:26-31, Lc. 22:31-38, In. 13:36-38)
8. Cuvântul de rămas bun (In. 14:1-16:33)
9. Rugăciunea Domnului Isus pentru ucenici (In. 17:1-26)
==========================
În evenimentele relatate de evangheliști am identificat 2 aspecte care merită clarificate: (1) când au căzut Paștele în acea perioadă (Vineri sau Sâmbătă) și (2) dacă Iuda a participat la Cina Domnului.
1. Sărbătoarea pascală la evrei. Paștele la evrei cădeau în a 14-a zi a lunii Nisan (prima lună a calendarului religios), indiferent de ziua săptămânii. În aceeași logică sărbătoresc creștinii Crăciunul (care poate cădea în orice zi a săptămânii), nu și învierea Domnului (care cade mereu într-o zi de duminică). Ziua de Paște începea la apusul soarelui, se termina a doua zi tot la apusul soarelui și era precedată de Ziua Pregătirii. În această zi, între orele 15 și 17, se pregătea masa pascală (inclusiv jertfirea mielului) care era servită după ora 18, când începea Sărbătoarea pascală.
Evangheliștii sinoptici (Matei, Marcu și Luca) ne spun că Domnul a sărbătorit Paștele joi seara. Acest lucru înseamnă că joi până la ora 18 masa pascală trebuia să fie gata, iar ziua de Paște se întindea de joi începând cu ora 18 până vineri la ora 18. Concluzia este că Isus a murit pe cruce chiar în ziua de Paște.
Evanghelistul Ioan ne spune că Isus a fost răstignit în Ziua Pregătirii Paștelor (Ioan 19:14). Acest fapt se încadrează în argumentul lui Ioan care Îl prezintă pe Cristos ca fiind Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (Ioan 1:29). Mielul pascal era jertfit în Ziua Pregătirii, așa cum a murit și Cristos pe cruce, Paștele urmând a fi sărbătorite a doua zi.
Observăm că toți evangheliștii sunt coerenți în argumentul lor, însă apare această diferență de 1 zi în ce privește ziua în care se sărbătorea Paștele. Explicația este simplă și ține de faptul că în acea perioadă existau 2 calendare religioase, care aduceau după sine o diferență între zilele în care cădea 14 Nisan. Astfel, după Calendarul Galilean, 14 Nisan a căzut joi/vineri, iar după Calendarul Iudean a căzut vineri/sâmbătă. Ceva asemănător avem și noi astăzi când vorbim de Paștele Catolic și cel Ortodox. Se întâmplă uneori să cadă în aceeași zi, însă sunt ani când există o diferență mai mică sau mai mare.
Prin urmare, nu este nicio contradicție între relatările evangheliștilor, ci numai o abordare a evenimentelor din perspective diferite, ambele fiind susținute de dovezi istorice. Mai mult, fiecare evanghelist este coerent în argumentul său.
2. Participarea lui Iuda la Cina Domnului. Joi seara, Domnul Isus a sărbătorit cu ucenicii masa pascală. În timpul acestei mese Iuda este descoperit și Domnul îl identifică dându-i o bucățică de pâine. Nu este vorba de pâinea de la Cină, ci despre pâinea de la masa pascală. Apoi Iuda iese și-și pune în aplicare planul, în timp ce Domnul, împreună cu cei 11 ucenici rămași, instituie Cina Domnului folosind o pâine și un pahar cu vin. Pâinea de la Cina Domnului nu a fost dată și lui Iuda, ci numai celorlalți 11 ucenici.
Leonardo da Vinci a realizat între 1495-1498 celebra pictură „Ultima cină” (460x880 cm) în care este prezentat la o masă Domnul Isus și cei 12 ucenici în 4 grupuri de câte 3. Autorul nu a pictat momentul instituirii Cinei Domnului, ci a surprins un moment premergător, mai exact acela în care Domnul le destăinuie ucenicilor faptul că va fi trădat (Ioan 13:21).