Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!

O biserică a fost vizitată de un frate care, pe lângă faptul că era un bun cunoscător al Scripturii, era și un specialist în biologie. Păstorul, cunoscându-l pe acesta, l-a invitat să predice în acea zi.

Predica a fost despre ... câinii din Scriptură. Și a început fratele nostru să ia la rând toți câinii care apar în Scripturi, ce rol au avut și, dacă era cazul, ce calități deosebite aveau.

A vorbit despre modul în care Goliat i s-a adresat lui David: „Ce, sunt câine, de vii la mine cu toiege?” (1 Sam. 17:43) și despre câinii care au lins sângele Izabelei (1 Împ. 21:23). Nu a uitat de comparațiile biblice: nebunul care se întoarce la nebunia lui precum câinele la ce a vărsat (Prov. 26:11), sau amestecarea în treburile altora, asemănătoare cu trasul câinilor de urechi (Prov. 26:17). A vorbit despre câinii specialiști în ruperea lucrurilor sfinte (Mat. 7:6) și despre cei care veneau să lingă rănile lui Lazăr (Luca 16:21). A finalizat mesajul cu textul din Apoc. 22:15, care vorbește de faptul că în iad vor ajunge câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigașii, închinătorii la idoli și oricine iubește minciuna și trăiește în minciună. Fiecare exemplu a fost acompaniat de toate informațiile pe care un specialist în domeniu le putea oferi.

Predică interesantă, nu? Mai puțin pentru păstor, care a doua zi a scris cu litere de-o șchiopă pe amvonul bisericii: „Domnule, am vrea să-L vedem pe Isus!”. Așa că, de atunci încolo, oricine se ridica să predice de la acel amvon citea cele scrise acolo.

Nu e rău să fii documentat, să fii un bun specialist, să-ți faci cu pasiune meseria. Însă atunci când e vorba de mântuirea semenilor, un singur lucru trebuie: vrem să-L vedem pe Isus. Și Îl vor vedea dacă va fi cineva care să-i îndrume către Isus. Așa cum au făcut Andrei și Filip suntem chemați să facem fiecare dintre noi.

Domnule, nu vrei să ni-L arăți pe Isus?