„În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei… Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Cristos. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.” (Fapte 8:1-8)

Dacă propunerile lansate ieri de Guvern se vor materializa, atunci începând de săptămâna viitoare ne vom desfășura serviciile divine în aer liber. Slujbele religioase nu se vor mai ține în clădirea bisericii o perioadă de timp – unii zic că aprox. 1 lună, alții spun că regulile se vor întinde pe toată vara. Cert este că, cel puțin câteva duminici, ne vom întâlni în aer liber. E bine, sau e rău? Are Domnul, cu această ocazie, un mesaj special pentru noi?

Scriptura ne învață că toate lucrurile care se întâmplă celui credincios, inclusiv Bisericii lui Cristos, nu sunt rezultatul întâmplării, ci al voii suverane a lui Dumnezeu. Sunt unele lucruri pe care Dumnezeu vrea să se întâmple (voia activă) și sunt altele pe care El permite să se întâmple (voia permisivă). Nu toate lucrurile din viața credinciosului sunt plăcute Domnului, dar absolut niciun aspect nu este scăpat de sub control. Dumnezeu știe totul, vede totul și mișcă istoria astfel încât noi să creștem în har și în credință.

Voia activă este bună, plăcută și desăvârșită. Când Domnul Isus ne învață să ne rugăm „facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” El vizează voia activă a lui Dumnezeu, nu pe cea permisivă. În cer nu se întâmplă nimic rău, nimic păcătos, nimic întinat. Absolut tot ce se întâmplă în cer este rezultatul voii active a lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este desăvârșit, tot ceea ce El face este desăvârșit. Și ce poate fi mai frumos pentru un om decât să se facă voia lui Dumnezeu în viața lui, așa cum și Domnul ne învață prin rugăciunea „Tatăl nostru”?

Voia permisivă vizează lucrurile care apar în viața credinciosului ce pot fi catalogate fie ca păcate, fie consecințe ale păcatelor. Pe acestea Dumnezeu le știe și le lasă să se întâmple, nu le oprește. Mai putem adăuga aici unele evenimente neplăcute pe care Dumnezeu le îngăduie cu un scop bine definit pe care-l înțelegem, de cele mai multe ori, numai după ce încercarea a trecut (vezi cazul lui Iov).

Să luăm exemplul păcatului din viața noastră. Dumnezeu nu vrea să păcătuim, dar El, uneori, îngăduie să cădem în păcat. El procedează așa pentru că ne respectă liberul arbitru și deciziile pe care le luăm. El nu vrea să-L urmăm ca niște roboți, ci ca ființe libere care doresc să-L slujească cu credincioșie. Atunci când noi decidem să păcătuim, El nu rămâne indiferent, ci ne avertizează, ne oferă soluții alternative, ne mustră prin conștiință. Dacă noi insistăm, El ne lasă. Dumnezeu îngăduie să cădem. Dar El nu ne lasă acolo. Ci, asemenea femeii prinse în preacurvie, dacă noi ne pocăim sincer, El ne iartă și ne spune apoi: „să nu mai păcătuiești”.

Noi trebuie să căutăm voia activă a lui Dumnezeu. Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să înțelegem ce dorește El și să împlinim Cuvântul Lui. Voia activă este aducătoare de binecuvântare imediată. Ps. 23 enumeră unele binecuvântări care vin din urmarea Păstorului divin și împlinirea voii Sale. Voia permisivă condiționează binecuvântarea de schimbarea atitudinii omului. Dumnezeu a îngăduit ca Petru să se lepede și, numai după ce acesta s-a pocăit, a fost binecuvântat. A îngăduit Dumnezeu să vină suferința peste Iov și, după acesta s-a pocăit în țărână și cenușă, a fost binecuvântat nespus de mult.

A îngăduit Dumnezeu să vină peste noi pandemia de coronavirus și …? De săptămâna viitoare, în conformitate cu voia lui suverană, vom fi scoși din confortul nostru duminical câteva săptămâni. Care sunt binecuvântările pe care El le-a pregătit pentru a însoți aceste momente?

Să ne uităm la textul din Fapte 8:1-8. Biserica din Ierusalim o ducea bine de tot. Creștinismul era la începutul lui, apostolii erau ascultați și urmați, dragostea dintâi domnea între ei. Întâlnirile aveau loc în minunăția de Templu, sau în casele unor frați. Au apărut și câteva probleme generate de păcatul minciunii sau al invidiei, dar s-au rezolvat cu înțelepciune și călăuzire divină. Creștinilor le mergea atât de bine, încât unii uitaseră de porunca Domnului: „faceți ucenici din toate neamurile”. Astfel că Dumnezeu, în voia Sa suverană, îngăduie o persecuție printre creștini și toți, cu excepția apostolilor, sunt nevoiți să plece din Ierusalim și au început să predice Cuvântul în toate locurile unde ajungeau. Înțelegem din Scripturi că persecuția nu a fost o chestiune privată, ci o decizie a autorității din acea vreme. Saul persecuta Biserica cu binecuvântarea liderilor religioși (Fapte 9:1-2). Așadar, Dumnezeu îi scoate pe creștinii din Ierusalim din confortul lor printr-o persecuție cu scopul de a duce Evanghelia în Iudeea și Samaria. Inteligent lucrat, nu?

Uneori Dumnezeu se folosește de autorități pentru a forța Biserica să-și părăsească cuibul comod și să-și îndeplinească misiunea la care este chemată. Prin măsurile de relaxare în contextul pandemiei actuale, statul ne obligă să ținem slujbele în aer liber.

Nu-i așa că avem o ocazie foarte bună să vestim Evanghelia curată și nealterată și celor care aveau o reținere în a intra în locașurile de închinare?

Nu-i așa că suntem obligați să renunțăm la anumite obiceiuri și tradiții care s-au împământenit în programele eclesiale, dar care nu mai au viață? Aici nu vorbim de esența credinței creștine sau de principiile Evangheliei, ci de acele obiceiuri care nu mai sunt relevante cultural și istoric.

Forțat să plece din Ierusalim, Filip a ajuns la Samaria. A vestit Evanghelia așa cum nu o mai făcuse poate până atunci – posibil chiar în piața cetății Samariei. Tot poporul l-a auzit pe Filip predicând Evanghelia și, în urma lucrării speciale a Duhului Domnului, o mare bucurie a cuprins acea cetate. Binecuvântări speciale s-au revărsat peste urmașii lui Cristos și peste mulți alții. Și asta pentru că atunci când Dumnezeu a îngăduit un necaz, creștinii au realizat eroarea lor. Au corectat-o și au dus Evanghelia și altora.

Câteva întrebări:

» Care sunt lucrurile pe care Dumnezeu le dorește a fi îndreptate, ajustate în viața noastră?

» Care sunt poruncile Domnului pe care, din cauza comodității noastre, am evitat să le împlinim?

» Care sunt domeniile în care Biserica lui Cristos trebuie să se investească pentru a împlini mandatul: „duceți Evanghelia până la marginile pământului”?

Pandemia de coronavirus și măsurile de relaxare propuse de Guvern nu L-au luat prin surprindere pe Dumnezeu. Tot ce se întâmplă este cu voia Lui - activă sau permisivă. Însă, în aceste vremuri, El are un plan măreț cu Biserica Sa și binecuvântări nespuse pentru copiii Lui. Totul este condiționat de atitudinea noastră.

Domnul să ne dea tuturor gândul cel bun!

Învață-mă să-nfăptuiesc, o, Doamne, voia Ta mereu,
Să nu pot altfel să trăiesc, de-ar fi să piară trupul meu!

R: Voia Ta, voia Ta, Doamne-n veci voia Ta
Să mă umple deplin pentru Tine, Amin!

Căci voia Ta e tot ce-i bun și azi și mâine și în veac.
Ajută-mi ei să mă supun, să pot să-Ți fiu oriunde pe plac!

Tu ai, prin Duhul Tău Cel Sfânt, nebănuite, sfinte căi
Să mă înveți, pe-acest pământ, voința Ta și pașii Tăi!

Aceasta-i rugăciunea mea; spre Tine necurmat o-ndrept
Și-n orice-mprejurare grea să-mi ardă voia Ta în piept!

Autor: Nicolae Moldoveanu
O interpretarea corală: youtu.be/1inmd5Rf94A