În aceste zile toată lumea vorbește de coronavirus. Corona sus, corona jos. Termenul „corona” vine din limba latină și înseamnă coroană, sau cunună. Face trimitere la coroana pe care o purtau regii sau împărații, sau la cununa de lauri pe care atleții o primeau în urma concursurilor sportive. Virusul SARS-CoV-2, care generează boala COVID-19, are o formă circulară, asemenea unei coroane – de aceea i se spune coronavirus.

Mesajul de astăzi nu este despre virus, că ne-am săturat de el. Ci despre o coroană care nu este trecătoare, ci eternă. Scriptura vorbește despre diferite coroane / cununi pe care cei credincioși le vor primi la finalul istoriei în funcție de performanța realizată în istoria lor.

Care sunt aceste cununi?
Care sunt criteriile de acordare?
Ce ne învață Scriptura despre acest subiect?

Pentru început să facem 2 observații generale. Prima este legată de diferențele care vor fi între cei credincioși atunci când aceștia ajung în ceruri. Toți cei care sunt mântuiți prin credința personală în jertfa lui Isus Cristos, atunci când pleacă de pe acest pământ, ajung în raiul lui Dumnezeu.

Însă în cer nu vom fi toți la fel, ci vor fi grade diferite de răsplătire. Unii vor avea o răsplată mai mare, sau mai multe cununi. Alții vor avea o răsplată mai mică, sau mai puține cununi. Totul depinde de modul în care ne-am trăit viața pe acest pământ. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fie atent la alergarea lui spirituală, pentru că numai în felul acesta va primi cunună la final (2 Tim. 2:5 – „cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli”).

Al doilea lucru important este că cununile cerești nu se veștejesc (1 Cor. 9:25). Cununile de frunze ale atleților se usucă și după un timp trebuie să le arunci. Cununa cerească este de așa natură încât nu se poate veșteji (1 Pet. 1:3-4). Ea este eternă și odată primită nimeni nu ți-o mai ia. Răsplata pe care Domnul o are pentru noi nu este una temporară, ci pentru toată veșnicia.

Dar trebuie să fim atenți ca nu cumva aceste cununi să ne fie furate înainte de a ajunge la destinație. Atenționarea Domnului pentru Biserica din Filadelfia, de altfel o biserică plăcută, este „să păstreze ceea ce are pentru ca nimeni să nu-i ia cununa” (Apoc. 3:11).

Care sunt cununile pe care Domnul le va oferi celor credincioși?

(1) Cununa neprihănirii (2 Tim. 4:8) – este o cunună pe care o va da Domnul tuturor celor care vor fi iubit venirea Lui. Se adresează celor care nu și-au construit o neprihănire proprie bazată pe faptele lor, ci au acceptat neprihănirea pe care Dumnezeu o dă tuturor celor ce cred în El. Această neprihănire este rezultatul deciziei suverane a lui Dumnezeu de a socoti drept, curat, fără păcat pe orice om care se întoarce la El. Mai mult, acești oameni mântuiți prin har iubesc Calea Domnului, Cuvântul Domnului și împreună cu Duhul spun „Vino, Doamne Isuse!”

(2) Cununa vieții (Iac. 1:12, Apoc. 2:10) – este o cunună care se adresează celor care au trecut biruitori prin încercările vieții. Fie că e vorba de ispite, sau de prigoniri, sau de orice tip de atacuri demonice – cine trece cu bine prin ele se califică pentru această cunună. Ispitele trebuie răbdate. Când vine prigoana, trebuie să ai răbdare până când trece. Când vine necazul de zece zile, trebuie să rămâi credincios până la moarte. În felul acesta nu faci altceva decât să-ți împodobești cununa vieții.

(3) Cununa slavei (1 Pet. 5:4) – este o cunună mai specială destinată celor care au slujit Biserica Domnului cu credincioșie, celor care s-au jertfit pentru binele Turmei lui Cristos. Pe acești slujitori ai Domnului noi trebuie să-i prețuim, să-i respectăm, să-i sprijinim în rugăciune. Adevărata răsplată pentru toată slujirea lor o vor primi în cer, însă atitudinea noastră constructivă le poate face slujirea mai ușoară și mai eficientă. Nu este frumos să punem bețe-n roate slujitorilor Domnului, nici să stăm pe margine și să admirăm cum se opintesc sub povara lucrării. Din contră, având o inimă bună și un ochi bun vom fi o reală binecuvântare pentru orice slujitor credincios și devotat.

(4) Cununa cu multe nume (1 Tes. 2:19) – este o cunună care nu are un nume special, pentru că va avea foarte multe nume. Pavel îi numește pe frații din Tesalonic, cei cărora le-a vestit Evanghelia, i-a păstorit și i-a slujit cu credincioșie – cununa lui de laudă. Fiecare act de slujire în smerenie se lasă cu o răsplată cerească. Fiecare talant pus în negoț, fiecare dar duhovnicesc pus în slujirea fraților se lasă cu binecuvântare cerească. Adică cu cununi pe care sunt scrise numele celor pe care i-am slujit cu smerenie, cu pasiune, cu dragoste frățească. Cu cât slujim mai bine pe frații noștri, cu atât mai bogată va fi această cunună. De aceea promovăm excelența pentru Domnul – nu numai de dragul Domnului, dar și pentru cununa bogată pe care o vom primi în ceruri.

Cerul este un loc minunat și plin de surprize. Unele surprize nu le bănuim, dar pe altele le putem intui – cum sunt și cele legate de cununile pe care le vom primi în ceruri. Pentru ele ne pregătim de pe acum, luptăm după reguli, ne rugăm cu credință, slujim cu credincioșie, răbdăm plini de speranță – toate acestea de dragul Domnului nostru și pentru răsplata pe care El ne-a pregătit-o în ceruri.

Domnul să ne dea tuturor gândul cel bun!