Carantină vine de la quarantena, care înseamnă 40 de zile. Quarantena este un termen care a fost folosit prima dată în Veneția, în sec. al XIV-lea, în timpul epidemiei de ciumă bubonică. Acesta desemna perioada de izolare prin care trebuiau să treacă toate vasele comerciale înainte ca pasagerii acestora să coboare pe țărm.

Izolarea în scopul prevenirii răspândirii unor boli este reglementată prima dată în Scripturi. Citim în Lev. 13:4-5 despre închiderea timp de 7 zile a celui suspect de lepră. De-a lungul timpului au fost și alte civilizații care au venit cu astfel de reguli, dar prima mențiune din istoria umanității este cea biblică. Așadar, carantina în situații de pericol epidemiologic este de sorginte biblică.

Revenind la quarantena, observăm că numărul 40 apare deseori în Scripturi. 40 de zile a durat potopul, 40 de zile a stat Moise pe Muntele Sinai, Domnul Isus a postit 40 de zile, înălțarea la cer a Mântuitorului a avut loc după 40 de zile. Nu tot timpul 40 este asociat cu vremuri bune, ci, așa cum S-a întâmplat în cazul Domnului Isus, cele 40 de zile în pustie au venit la pachet cu câteva ispite foarte puternice.

Cum S-a întâmplat cu Domnul, așa se întâmplă și cu noi. În aceste vremuri de anormalitate, de izolare, unii dintre noi sunt ispitiți mai aparte. Ispitele sunt tot timpul, dar cel rău folosește aceste vremuri pentru a ne ataca mai tare, pentru a ne ispiti pe fiecare cu scopul de a cădea pe cale. Cum ne învață Scriptura să procedăm în astfel de vremuri?

Când suntem izolați, cea mai mare pierdere este părtășia creștină. Predici găsim pe internet, cântări la fel, însă părtășia creștină nu poate fi substituită de tehnologie. Avem telefoane, avem WhatsApp, avem Zoom și altele asemenea, dar acestea nu pot înlocui părtășia creștină. Socializarea se poate face pe platforme online, părtășia nu. Schimbul de informații și de impresii se pot desfășura pe Facebook, WhatsApp sau Instagram, dar niciodată nu vor înlocui „unde sunt 2 sau 3 adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Mat. 18:20).

Și poate această încercare care a venit peste noi ne va ajuta să prețuim mai mult părtășia cu frații noștri în credință. Părtășia ne întărește în credință, ne motivează la o viață plăcută Domnului, ne crește apetitul pentru cer. La biserică venim pentru a avea părtășie cu frații, nu să socializăm. Dacă părtășia este înlocuită de socializare, atunci bârfa, ispitele și păcatul în toată diversitatea lui vor prolifera. Părtășia presupune în primul rând prezența Domnului în adunarea noastră laolaltă. Și din aceasta rezultă multe altele: binecuvântări speciale, o cercetare deosebită, un cuvânt special din partea Domnului.

În izolare diavolul atacă mai mult și în unele cazuri este chiar mai eficient. După 40 de zile de post și izolare, diavolul L-a ispitit pe Domnul. Între Ierusalim și locul unde Domnul Isus a fost botezat în Iordan, în plină pustie, se găsește un loc numit Muntele Ispitirii. Se spune că în acel loc a fost ispitit Domnul Isus de către diavol. Observăm că cele 3 ispite din Mat. 4:1-11 sunt de aceeași natură cu cele enumerate în 1 Ioan 2:16: „pofta firii pământești, pofta ochilor și lăudăroșia vieții”. Ispitele acestea L-au încercat pe Domnul, ispitele acestea ne încearcă și pe noi. Și în izolare, când nu poți avea părtășie cu frații tăi, aceste ispite parcă sunt mai puternice.

Pofta firii pământești pune mai presus de nevoile spirituale pe cele trupești și materiale. Ne face să credem că omul este doar carne și sânge, iar fericirea deplină vine atunci când toate poftele carnale sunt împlinite. De dragul poftei firii sunt unii care deformează inclusiv Cuvântul Domnului. Însă Domnul Isus când a fost ispitit i-a răspuns diavolului: „omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Sufletul omului este mai prețios decât orice pe lumea aceasta și meditarea zilnică la Cuvântul Domnului este o hrană sănătoasă pentru sufletul nostru.

Pofta ochilor ne face să prețuim lucrurile care se văd și să le disprețuim pe cele care nu se văd. Ceea ce se vede este de dorit, bogățiile acestei lumi sunt idolii modernității înaintea cărora pofta ochilor ne cere să ne închinăm. Pofta ochilor îl împinge pe om să-și neglijeze sau chiar să-și vândă sufletul pentru a obține lucrurile pe care le dorește foarte mult. Diavolul i-a promis Domnului toate bogățile lumii cu condiția să se închine înaintea lui. Însă răspunsul Domnului a fost ferm: „Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești”. Dumnezeul care nu se vede este singurul care merită închinarea noastră. De aceea prețuim lucrurile care-I fac plăcere lui Dumnezeu, chiar dacă sunt disprețuite de unii dintre semenii noștri.

Lăudăroșia vieții ne împinge să facem anumite lucruri, unele chiar bune și folositoare, cu scopul de a ne mândri, de a-i complexa și impresiona pe alții. Păcatul acesta nu vizează acțiunile în sine, ci motivația lor. Lăudăroșia vieții nu este interesată de ceea ce faci, ci de ce faci ceea ce faci. Ea vrea ca motorul acțiunilor noastre să fie mândria. În esență, mândria este o provocare la adresa lui Dumnezeu. Așa a făcut Lucifer când s-a răzvrătit, așa au făcut primii oameni când au căzut în păcat. Iar Domnul îi spune diavolului: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. Nu contează atât de mult ce faci, cât contează de ce faci ceea ce faci. Omul credincios nu este mânat în acțiunile lui de mândrie sau de lăudăroșia vieții, ci de credincioșie, de ascultarea de Domnul, de excelența pentru Domnul, de răsplata cerească și altele asemenea lor.

Observăm că la fiecare ispită Domnul Isus răspunde făcând apel la Cuvântul Domnului. Apropierea de Cuvântul Domnului stinge puterea ispitelor. Când se confruntă cu Scriptura și puterea Cuvântului, cel rău bate în retragere. Cuvântul Domnului are putere și cine o experimentează este binecuvântat. Cuvântul Domnului dă înțelepciune, ne învață să ne trăim viața astfel încât să fim plăcuți Domnului și o binecuvântare pentru alții. Cuvântul Domnului este hrana pentru sufletul omului.

Rugăciune: Tatăl nostru ceresc, îți mulțumim pentru Cuvântul Tău. El este o lumină pentru viețile noastre și în el găsim răspunsurile la problemele fundamentale ale vieții. Îți mulțumim că ni l-ai dat și îl avem în casele noastre. Te rugăm să pui în noi dragoste mai mare pentru Cuvânt. Să-l iubim, să-l cunoaștem, să medităm la el și să-l împlinim în viețile noastre. Ajută-ne ca atunci când suntem ispitiți de cel rău să nu ne pierdem credința, să răbdăm ispita și să apelăm la Cuvântul Tău pentru soluția la problema noastră. Te rugăm să ne sfințești viețile, să ni le curățești de orice păcat și să întărești pașii noștri pe Calea Ta. Și adu, Doamne, cât mai curând vremuri de înviorare spirituală peste Biserica Ta, peste viețile și familiile noastre, peste țara noastră. În Numele Domnului Isus ne-am rugat, Amin!