Sunt unii care susțin că sărbătoarii coborârii Duhului Sfânt nu trebuie să i se spună Rusalii, ci numai Cincizecime. Care este motivul respingerii denumirii de Rusalii și cât de corectă este această poziție?
Este adevărat că termenul Rusalii vine de la o sărbătoare păgână în care trandafirii se aruncau peste mormintele morților (ceva asemănător cu Ziua morților de astăzi, dar ținută primăvara). Pornind de la acest aspect, unii consideră că este nelegitim să folosim pentru sărbătoarea Cincizecimii numele de Rusalii. Argumentul lor se bazează pe faptul că tot ce este sau a fost atins de păgânism nu trebuie să se regăsească în teologia și practica creștină.
Să nu uităm că, odată cu răspândirea creștinismului în Imperiul Roman, mai multe festivaluri păgâne au fost convertite în sărbători creștine (vezi Crăciunul). Întrebarea care se ridică vizează legitimitatea acestei convertiri. Este creștinismul chemat să transforme cultura, sau să arunce la coșul istoriei tot ce este atins de păgânism?
După cum se observă, în discuție sunt lucrurile minunate din creația lui Dumnezeu (soare, trandafiri, brad etc.) care au fost folosite de păgâni în închinarea lor idolatră și care au fost răscumpărate. Sau de festivaluri care, prin convertire, și-au păstrat numele, dar au căpătat altă semnificație.
Să luăm câteva exemple:
1. Curcubeul este semnul pus de Dumnezeu pe cer în urma potopului. Acest semn a fost confiscat de niște escroci și folosit ca steag al nelegiurii lor. Mai are voie un creștin să folosească culorile curcubeului? Sau pentru că le folosesc păgânii, suntem obligați să aruncăm la coș culorile acestui semn divin?
Soluție: vom folosi culorile curcubeului, dar vom avea grijă să explicăm semnificația gestului pentru a evita confuziile.
2. Pavel predică evanghelia în Atena și-și începe mesajul pornind de la un altar închinat „Unui Dumnezeu necunoscut” (Fapt. 17:23). Este oare legitimă și biblică predica lui Pavel atât timp cât pornește de la altar construit de păgâni într-un templu păgân? Mai mult, condamnă oare Pavel existența acestui altar? Sau convertește mesajul altarului conducând auditoriul către Adevăratul Dumnezeu?
Concluzie: a-L căuta pe Dumnezeu este un lucru bun, a-L căuta pe căi greșite este un lucru rău - iar a face diferența între cele două ține de înțelepciune.
3. Vaca este o creație minunată a lui Dumnezeu. Hindusul a transformat-o într-un obiect de închinare. O pupă peste tot, i se închină, o consideră salvatoarea sufletului său. Câteodată mai ia ceva lapte de la ea, dar asta e ceva secundar. Să presupunem că hindusul aude Evanghelia și se convertește devenind un creștin practicant. Ce trebuie să facă cu vaca lui? S-o alunge pe câmp? S-o omoare și s-o dea la câini?
Soluție: reașezarea lucrurilor în normalitatea lăsată de Dumnezeu este un lucru bun și sănătos.
4. Un păgân s-a obișnuit să-și sărbătorească în fiecare an ziua de naștere. Chef mare, desfrâu, de toate pentru toți. Obiceiul acesta nu este prezent la toate popoarele, cum nici Rusaliile nu erau. Acum, păgânul nostru se convertește. Ce face când vine ziua lui de naștere? O taie din calendar, sau o convertește și pe ea?
Soluție: creativitatea omului este un dar divin; dacă mai este folosită și în limitele morale și spirituale lăsate de Dumnezeu, atunci poate deveni binecuvântare.
Convertirea presupune o schimbare în interiorul omului care generează apoi o schimbare în exterior. Schimbarea minții determină schimbarea comportamentului, a faptelor, a obiceiurilor, a tradițiilor. Este adevărat că unele lucruri trebuie omorâte (Col. 3:5 ș.a.), altele părăsite (Col. 3:8 ș.a.), însă sunt unele care trebuie convertite (1 Pet. 3:3, ambiția se convertește în perseverență etc.).
Convertirea schimbă viața credinciosului. Cristos și mesajul Lui convertește cultura și tradițiile. Nu e vorba de compromisuri morale sau teologice, nici de sincretism religios. Ci de răscumpărarea creației divine deformate de păgânism.
Rusaliile erau o sărbătoare păgână care s-a suprapus cu coborârea Duhului Sfânt. Nu e nimic rău ca acestei zile să-i spunem tot Rusalii, dar să definim clar semnificația sărbătorii. În ultimă instanță această convertire a fost atât de bine realizată, încât aproape nimeni nu mai știe de sărbătoarea morților din vremurile romane. La fel cum se întâmplă și în cazul Crăciunului - cei mai mulți nici nu știu de sărbătoarea soarelui, ci numai de nașterea lui Cristos. Desigur, e valabil pentru cei care mai știu încă.
Apropo, pentru a scrie acest text m-am folosit un calculator care are la bază invenția unui ateu. Bine am făcut sau nu?
Adaugă un comentariu