Iertarea este un proces complex care aduce beneficii enorme celui ce o exersează corect. Iertarea este un produs de sorginte divină și numai cei care au experimentat-o pe deplin, o pot da mai departe. Pentru că sunt iertat, pot ierta. Cum m-a iertat Domnul, așa iert și eu.

Dacă nu iertăm, nici Dumnezeu nu ne iartă și deschidem poarta neiertării prin care cel rău poate intra în viața noastră. Neiertarea este de sorginte demonică.

A greși este omenește, a ierta este dumnezeiește. Toți greșim în multe feluri, dar iertarea aduce vindecarea relației frânte. Greșeala sau păcatul aduc după sine vinovăție și consecințe istorice. Uneori apar și consecințe eterne. Vinovăția se rezolvă numai prin iertare, orice altă soluție este înșelătoare. Consecințele istorice se rezolvă prin repararea lor. Consecințele eterne se rezolvă prin mila Domnului. Astăzi ne ocupăm de vinovăție și iertare.

Iertarea implică 4 elemente distincte.
» Agresorul (cel care a greșit) trebuie să conștientizeze eroarea comisă și să-și ceară iertare.
» Cel ofensat (față de care s-a greșit) trebuie să aibă un spirit iertător și să acorde iertarea.

1. Conștientizarea erorii. Nu e normal să ne cerem iertare pentru lucruri pe care nu le-am făcut, sau pentru lucruri pe care le-am făcut dar nu realizăm eroarea implicată. De aceea Domnul ne învață ca atunci când cineva păcătuiește împotriva noastră (cu voia, sau fără să-și dea seama), să-l confruntăm cu eroarea lui – vezi Mat. 18:15-17.

Scopul confruntării nu este umilirea lui, nici trâmbițarea păcatului, ci câștigarea celui ce a greșit. Vorbirea de rău sau aruncarea mizeriilor în ventilator nu au nimic a face cu abordarea biblică a erorii fratelui meu.

2. Cererea de iertare ține de educație și de maturitate creștină. Părinții ne-au educat de mici să ne cerem iertare când greșim. Cererea este punctuală, specifică: te rog să mă ierți pentru că am vorbit urât, pentru că am mințit, pentru că am făcut cutare lucru neînțelept. Așa am fost învățați de părinți. Și la fel ne învață și Domnul.

Mărturisirea păcatului care atrage după sine iertarea divină (1 Ioan 1:9) nu presupune o tratare generală a vieții – Doamne, tu știi totul, iartă-mă pentru tot ce ți-am greșit. Dacă știu foarte bine unde am greșit, atunci cererea de iertare trebuie să fie specifică. Doamne am săvârșit cutare păcat – îmi pare rău, te rog iartă-mă.

O abordare generală , în anumite situații, trădează superficialitate. O abordare specifică este semnul conștientizării depline a erorii și a regretului care o însoțește. Cu siguranță sunt și erori pe care nu ni le mai amintim și soluția este: „Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!” (Ps. 19:12). Dar dacă cunosc o greșeală, cum procedez?

3. Spiritul iertător se dezvoltă în viața noastră atunci când înțelegem pe deplin inima iertătoare a Tatălui. Spiritul iertător presupune tratarea celui ce a greșit tot așa cum și Dumnezeu ne tratează pe noi atunci când greșim. Spiritul iertător cultivă intens iertarea și refuză orice gând de neiertare sau de răzbunare.

Exemplul cristic este suficient pentru a învăța, a dezvolta și a exersa spiritul iertător. Pentru că am fost iertați de Domnul, iertăm în inima noastră și suntem gata să acordăm iertarea atunci când ne este cerută.

4. Acordarea iertării este un act de eleganță dumnezeiască. Ea se exercită ca urmare a cererii de iertare. Firea pământească nu poate face așa ceva. De aceea, creștinul când acordă iertarea spune: „Cum m-a iertat pe mine Dumnezeu, așa te iert și eu pe tine”.

Pot să iert, pentru că am fost iertat. Am conștientizat păcatul, l-am mărturisit și am primit iertarea. Cum am primit, așa dau mai departe.

În loc de o concluzie: modul în care ne cerem iertare și modul în care acordăm iertarea spun foarte mult despre relația noastră cu Domnul. Un om neiertat nu va putea ierta. Iar unul care nu și-a cerut iertare punctual pentru păcatul personal, nu-și va cere nici semenului lui iertare când va greși. Modul în care exersăm mărturisirea păcatului și primim iertarea din partea Domnului se reflectă în relațiile dintre noi. Cum procedăm cu Domnul, așa procedăm și între noi. Așadar, cele 4 elemente implicare în procesul iertării sunt un bun termometru spiritual. Un termometru care măsoară atât relația noastră cu Domnul, cât și dragostea față de frații noștri.

Textul de astăzi începe cu o întrebare pusă de Petru: „De câte ori să iert pe fratele meu?”, continuă cu Pilda robului nemilostiv și se termină cu un verdict al Domnului Isus: „Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” Și acum, o întrebare: Cum ar arăta Biserica lui Cristos dacă ar fi plină de robi milostivi?

Îndrăzniți, iubiții mei frați și surori! Să iubiți și să iertați tot așa cum Domnul o face cu fiecare dintre noi.

===============

Sugestii muzicale:

Iartă-mă, iartă-mă Dumnezeul meu!
https://youtu.be/wx4SLJCmLEg

Vreau să iubesc pe frații mei
https://youtu.be/YSzebef99co

Iubirea Lui e mult prea mare
https://youtu.be/4Bg4YpoABtg