1. În Isaia 53 avem singurul loc în Scriptură unde ni se prezintă un portret al Domnului Isus.

2. Portretul nu se referă exclusiv la ziua crucificării, deoarece Isaia vorbește despre „creșterea” Domnului Isus ca o odraslă slabă. Unele caracteristici descrise de Isaia au vizat întreaga viață a Domnului, altele numai ziua crucificării.

3. Când Pavel prezintă viața lui Cristos, el spune că „S-a dezbrăcat pe Sine Însuși” de slava divină și „a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om”. Altfel spus, nimic care să-L facă mai special printre oameni.

4. Marii preoți îi cer lui Iuda să-L sărute pe Domnul Isus pentru a putea fi identificat. Da, era noapte, dar soldații au venit „cu felinare, cu făclii și cu arme” (Ioan 18:3). Cu alte cuvinte, nu ieșea în evidență printr-un fizic aparte (mai înalt, mai bine făcut...) și putea fi confundat cu unul din ucenicii Săi.

Pe baza acestor relatări biblice, concluzia pe care o putem trage este că, în timpul vieții pe acest, Domnul Isus a avut un chip comun. Nu a fost un bărbat care prin înfățișarea Lui să impresioneze, să iasă din comun. Cu siguranță a avut o frumusețe, dar nu fizică, ci una care izvora din caracterul Lui fără păcat; și oamenii Îl urmau pentru învățătura și minunile făcute: „El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor” (Mat. 7:29).

În ziua crucificării, chipul Lui a fost puternic afectat de suferința îndurată. Nu numai cea fizică, ci și cea spirituală. Atâta suferință că nici nu a putut fi privită.