Cum putem defini rugăciunea astfel încât să nu pierdem nicio dimensiune a ei? Cineva a spus: „rugăciunea este modul în care inima noastră este acordată după inima lui Dumnezeu”. Prin rugăciune noi comunicăm cu Domnul nostru și scopul ultim este să înțelegem voia Lui pentru viața noastră, ca să putem spune și noi, asemeni Domnului Isus, „facă-Se nu voia mea, ci voia Ta”.
Pentru unii rugăciunea este un fel de „todo list” pentru Dumnezeu. O listă de cumpărături, sau de sarcini precise pe care I le încredințăm. Că Domnul nu prea se descurcă cu atâtea treburi și trebuie să fie cineva care să-I spună ce să facă. Unde să se ducă, ce să rezolve, cum să acționeze… Nimic mai fals!
Pentru alții rugăciunea este o deschidere a sufletului și o implorare a ajutorului divin. Ai ajuns în necaz și nu e nimeni să te ajute. Și atunci strigi către Domnul și ceri ajutorul Lui. Este însă lesne a observa că uneori primim răspuns, alteori nu. De ce oare? Este Domnul mai capricios? Este oare prea ocupat cu multe și nu are timp și de noi? Sau ceva ne scapă?
Rugăciunea plăcută Domnului este cea în care noi căutăm voia Domnului și ne ajustăm viețile în conformitate cu aceasta. Este voia Domnului să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre pentru că El va purta de grijă. Este voia Domnului să mijlocim pentru cei nemântuiți și pentru cei dragi. Este voia Domnului să ne cerem iertare atunci când am greșit. Este voia Domnului să cerem ajutor la vreme de nevoie. Este voia Domnului să ne sfințim viețile.
Rugăciunea nu este despre voia mea, ci despre voia Lui. Și cu cât credința este mai puternică, mai autentică, mai biblică, cu atât rugăciunea este mai după voia Domnului. „Tot ce veți cere cu credință prin rugăciune veți primi” (Mat. 21:18-22), este promisiunea Domnului. Rugăciunea este dependentă de credință. Iar un om credincios își aliniază viața în voia Domnului. Numai așa putem primi tot ce vom cere.
Doamne, mărește-ne credința! Ajută-ne să înțelegem și să împlinim voia Ta! Și toate rugăciunile noastre să-Ți fie plăcute!