Iubirea Lui e mult prea mare - o istorie a acestui imn creștin
» de la evreii Ashkenazi, la imnologie creștină;
» sau când pe „Calea cea sfântă ... chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” (Isa. 35:8)

„Iubirea Lui e mult prea mare în vorbe simple să o pui” este un imn creștin compus în anul 1917 de către Frederick M. Lehman împreună cu fiica lui Claudia L. Mays (americani cu origini germane). Inițial cântecul a avut numai 2 strofe și nu a fost acceptat de comunitatea creștină - regula era că trebuia să aibă 3 strofe, precum numărul persoanelor Trinității.

Așa că autorii au tot căutat să adauge o a treia strofă și nicicum nu reușeau. Într-o zi, cei 2 au vizitat un azil de nebuni, unde, exact când au ajuns ei acolo, se discuta despre faptul că în celula unuia dintre cei decedați recent au fost găsite scrise pe perete, în limba germană, următoarele versuri:

Cu apa mării de am scrie
Iubirea Lui pe ceru-ntins
Și orice om de-ar vrea să fie
Un scrib pe-al slavei necuprins,
Și tot n-ar fi destul să scrii,
Căci marile-ar seca;
Din veșnicii în veșnicii
Se-ntinde dragostea.

Atât de mult le-au plăcut lui Lehman și Mays aceste versuri încât le-au adăugat ca a treia strofă la imnul lor.

Ce se întâmplase însă? Bolnavul nostru, într-un moment de luciditate, a scris aceste versuri pe perete, care nu sunt altceva decât o traducere dintr-un vechi poem evreiesc, numit Akdamut (compus în anul 1050).

Așadar, avem un bolnav mintal, cu ceva rădăcini iudaice, care scrie în limba germană pe peretele celulei lui câteva versuri. Aceste versuri ajung apoi să fie adăugate unui imn în formare, imn care este larg cunoscut în lumea creștină. Doar are 3 strofe, nu?

Despre Akdamut putem spune că este un poem evreiesc care se recitea anual în sinagogă cu ocazia Rusaliilor (sărbătoarea Dării Legii pe Muntele Sinai) de către evreii răspândiți prin Europa (evrei Ashkenazi). A fost și este unul dintre cele mai cunoscute și iubite poeme religioase recitate în sinagogi.

În concluzie, filiera imnului este:
» un poem evreiesc care vorbește despre dragostea lui Dumnezeu care a dat poporului Cele 10 Porunci;
» un nebun care, într-un moment de luciditate, scrie pe perete niște versuri care i-au plăcut lui foarte mult;
» doi autori în căutarea unei strofe pe care s-o adauge imnului lor, care ajung la azilul de nebuni exact la timpul potrivit;
» un cântec în 3 strofe acceptat imediat de comunitatea creștină;
» un imn creștin foarte frumos care s-a răspândit pe tot globul fiind tradus în foarte multe limbi.

Și când te gândești că declick-ul l-a făcut un moment de luciditate al unui nebun... Misterioase sunt căile Domnului!

Textul complet al imnului în limba română este:

Iubirea Lui e mult prea mare
În vorbe simple s-o descrii,
Mai sus de orice stea răsare
Și-n adâncimi o poți găsi.
'Naintea Lui când vii și-I spui
Păcatul tău murdar,
El, prin Isus, îți dă de sus
Scăpare-n al Său har.

Iubire sfântă și bogată,
Tu ne rămâi mereu
Cântarea noastră minunată,
În veci lui Dumnezeu.

Coroane, tronuri au să cadă
Când ziua mare va suna,
Și cei ce azi nu vor să creadă
La munți atunci vor alerga.
Dar dragostea în veci va sta;
O, Doamne, Tu nu treci!
Și-n al tău har fără hotar
Noi vom trăi în veci.

Cu apa mării de am scrie
Iubirea Lui pe ceru-ntins
Și orice om de-ar vrea să fie
Un scrib pe-al slavei necuprins,
Și tot n-ar fi destul să scrii,
Căci marile-ar seca;
Din veșnicii în veșnicii
Se-ntinde dragostea.

Aici avem o orchestră din Coreea de Sud care interpretează acest imn creștin.