„Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui.” (1 Cor. 4:2 )
„Ia seama să împlinești bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” (Col. 4:17 )
Temă: Talanți primiți și talanți investiți: cum putem fi niște administratori iscusiți?
Slujirea fraților cu darul primit de la Domnul este un principiu nenegociabil pentru un creștin autentic. Nu este o slujbă ușoară, dar este plăcută Domnului și aducătoare de împliniri.
Slujirea se învață, se deprinde prin exercițiu, prin disciplină. Pavel îi cere lui Timotei să-și pună în negoț talantul și la timp și ne la timp. Și atunci când totul e roz, dar și atunci când piedicile și necazurile nu lipsesc. Disciplinarea în slujire este o măsură a caracterului nostru, iar credincioșia de care dăm dovadă măsoară devotamentul față de Stăpânul nostru.
Slujirea nu se referă numai la anumite slujbe publice din biserică. Ea are a face cu talantul primit și cu modul în care decidem să-l gestionăm. Nu toți avem același talant și nu există vreun om care să aibă toți talanții. Fiecăruia Domnul i-a dat după măsura puterii lui. La unul mult, la altul și mai mult. Nu există, însă, vreunul care să nu fi primit nimic.
În managementul talanților pot apărea câteva erori, de care e înțelept a ne feri:
1. Să ne îngropăm talantul. Să abandonăm total chemarea sfântă, să nu ne intereseze deloc slujirea semenilor.
2. Să suspendăm temporar investiția talantului. Vin uneori vremuri grele și, din comoditate, alegem să stăm în banca noastră până trece furtuna. Sau suntem mai mofturoși din fire și, dacă ceva nu se face cum vrem noi, luăm o pauză.
3. Să alegem investiții cu profituri mici, sau neînsemnate, când putem face mai mult și mai bine. Un fel de relanti în viața spirituală. Merge motorul, nu e oprit, dar mașina mai mult stă decât avansează. Din vecini se aude că lucrăm, dar de fapt noi dormim.
4. Să fim nemulțumiți de talantul primit și să poftim altceva. Nu suntem hăruiți pentru acel altceva, dar o pornire firească nestăvilită ne împinge înspre acel lucru.
Domnul Isus a venit din cer pe pământ ca să slujească – și a făcut-o bine de tot. Pavel se considera pe sine un rob al lui Cristos chemat să-și folosească darul primit – și adaugă „vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Cor. 9:16 ).
La finalul istoriei fiecare va primi un calificativ de la Stăpân: „bine, rob bun și credincios”, sau „rob viclean și leneș”. Alegerea noastră decide verdictul Domnului.
Domnul să ne dea tuturor gândul cel bun!