the Lord is my Shepherd

Psalmul 23:1

Săptămâna Patimilor - ziua de sâmbătă

SâmbătăSăptămâna mare, #7, evreii sărbătoresc Sabatul. Este ziua de odihnă săptămânală, zi în care Domnul Isus a fost în mormânt. Evenimentele enumerate de evangheliști sunt puține, dar semnificative:

1. Femeile s-au odihnit (Lc. 23:56)

2. Liderii evreilor îi cer lui Pilat să sigileze mormântul și să fie păzit de o gardă de soldați (Mt. 27:62-66)

Una dintre cele mai fidele descrieri ale evenimentelor din Săptămâna Mare se află în Isaia 53. Este un capitol scris în jurul anului 700 î.Cr. despre care mulți au crezut că nu a fost scris de Isaia. Însă descoperirile de la Qumran (lângă Marea Moartă) au validat paternitatea acestui capitol și au închis gura detractorilor Scripturii.

==========================

Profităm de această ocazie pentru a clarifica două expresii biblice care pot produce necazuri dacă nu le înțelegem bine: (1) „Ziua Pregătirii” și (2) învierea lui Isus „după 3 zile și 3 nopți”.

 

1. Expresia „Ziua Pregătirii” apare în toate cele 4 evanghelii și face referire la ziua dinaintea unui eveniment important, ziua în care evreii se pregăteau pentru ceea ce urma a se întâmpla. Toți evangheliștii numesc ziua de vineri, ziua răstignirii, ca fiind Ziua Pregătirii, numai că apar unele nuanțe.

Astfel, evangheliștii sinoptici (Matei 27:62, Marcu 15:42 și Luca 23:54) vorbesc despre ziua premergătoare Sabatului. În conformitate cu calendarul folosit de ei (Galilean), Domnul Isus a sărbătorit Paștele joi/vineri, iar vineri putea fi numai Ziua Pregătirii Sabatului.

Evanghelistul Ioan numește ziua de vineri atât Ziua Pregătirii Paștelor (19:14), cât și Ziua Pregătirii Sabatului (19:31, 42). După cum am dezvoltat într-o postare anterioară, Ioan folosește Calendarul Iudean, conform căruia Paștele au căzut în ziua de Sabat. Astfel, atât pentru Paște, cât și pentru Sabat, Ziua Pregătirii a fost vineri.

 

2. Atunci când vorbește despre moartea și învierea Sa, Domnul Isus folosește expresiile „3 zile și 3 nopți” (Mt. 12:40) sau „după 3 zile” (Mc. 8:31, 10:34, In. 2:19). De asemenea, în suferințele îndurate în Vinerea Mare, Domnului Isus I Se amintește, în batjocură, această profeție (Mt. 26:61, 27:40, Mc. 14:58, 15:29), de fiecare dată folosindu-se numai varianta „după 3 zile”.

Prima observație pe care trebuie s-o facem, pe baza referințelor biblice, este că, în gândirea ebraică, „3 zile și 3 nopți” este echivalent cu „după 3 zile”. Mai mult, la evrei o zi nu presupunea neapărat o zi plină, ci putea fi și o zi parțială. În Pilda lucrătorilor viei (Mt. 20:1-16) stăpânul a considerat să plătească la fel atât pe cel care a lucrat toată ziua, cât și pe cel care a lucrat numai o parte din zi. Toți au primit aceeași plată ca pentru o zi plină.

A doua observație este că între momentul morții Domnului pe cruce (vineri după amiază) și momentul învierii (duminică dimineață) nu au trecut 72 ore (3 zile x 24 ore), ci mult mai puțin. Cu toate acestea, profeția Domnului Isus nu a rămas neîmplinită, dar pentru a o înțelege trebuie să ținem cont de câteva referințe biblice.

Scriptura ne spune că în ziua de sâmbătă, preoții cei mai de seamă s-au dus la Pilat să ceară gardă la mormânt. În cererea lor, ei folosesc 2 expresii care conțin referințe temporale echivalente: „după 3 zile voi învia” (Mt. 27:63) și „să fie păzit bine până a treia zi” (Mt. 27:64). Dar care este a treia zi? Citim, de asemenea, că cerea preoților a venit „a doua zi, care vine după Ziua Pregătirii” (Mt. 27:62). Prin urmare, avem următoarea succesiune:

» Prima zi = Ziua Pregătirii Sabatului, adică vineri, ziua în care a murit Isus pe cruce
» A doua zi = Ziua de Sabat, ziua în care preoții cer gardă la mormânt
» A treia zi = Ziua de Duminică, prima zi a săptămânii, ziua în care a înviat Isus

Pentru a înțelege mai bine felul de gândire al evreilor din vremea aceea, care nu se prea potrivește întru totul cu modul nostru de analiză, mai adăugăm un fapt istoric: introducerea cifrei 0 (zero) în calculul matematic.

Pentru noi cifra 0 (zero) este ceva normal. Pentru lumea antică nu. Cifra 0 a fost popularizată în matematică prin sec al V-lea, venind de la indieni. Până atunci europenii nu o foloseau în calcule. Așa se face că nu avem anul 0, ci după anul 1 î.Cr. urmează anul 1 d.Cr. Poate părea ciudat, dar așa este. Prin urmare, neavând ziua 0, atunci vineri este prima zi, iar după 3 zile înseamnă duminică.

Dacă ni se pare totuși puțin anapoda acest fel de gândire, să nu uităm că, în vorbirea cotidiană, noi echivalăm „mâine” cu „a doua zi”. Deci astăzi este prima zi și mâine este a doua. Și nu ținem cont de timpul zilei, ci luăm ziua ca întreg, chiar dacă sunt implicate numai părți din zi.

Prin urmare, avem 3 expresii echivalente: „3 zile și 3 nopți”, „după 3 zile” și „până a treia zi”. Și toate presupun că deoarece moartea lui Isus pe cruce a fost vineri (în orice perioadă a zilei), atunci învierea trebuie să aibă loc duminică, în orice perioadă a zilei.

Q.E.D.

Comentarii

Deac Valentin / 18.04.2020 14:27

Mulțumesc pentru explicații. Domnul să vă binecuvinteze.

Adaugă un comentariu

Postări

  • 2020 (21)
  • 2018 (3)
  • 2017 (1)
  • 2016 (5)
  • 2015 (4)
  • 2014 (1)
  • 2013 (7)
  • 2012 (10)
  • 2011 (12)
  • 2010 (16)

Categorii

  • Fără categorie (0)
  • Meditații biblice (21)
  • Biblia (48)
  • Etică creștină (25)
  • Misterioasele căi ale Domnului (24)
  • Misiune creștină (5)
  • Când Cristos va reveni (2)
  • Software (1)
  • Apologetică (5)
  • Cursuri (4)
  • Gândul de duminică (9)
  • Sărbători creștine (9)