Ce-ți doresc eu ție ... Biserică a lui Cristos, ție ... om iubitor de Dumnezeu, ție ... mădular în Trupul spiritual al lui Cristos care dorești să crești frumos:

Să ai parte de hrană sănătoasă, nu de basme sau firimituri de la mesele celorlalți.

Să cunoști Sfintele Scripturi singurele care pot să ți-L descopere pe Singurul Dumnezeu adevărat. Să nu te iei după povești și basme, să nu-ți pleci urechea la erezii doctrinare sau etice, să cercetezi precum cei din Berea orice cuvânt sau învățătură pe care o primești. Să te împotrivești Celui Rău și atacurilor lui proclamând adevărul Scripturii.

Fiica evanghelistului Billy Graham, Anne Graham, a fost intrebată cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 și i s-a pus următoarea întrebare: „Cum a putut Bunul Dumnezeu să lase să se întâmple așa ceva și să privească atât de nepăsător această catastrofă de pe pământul Americii?”

Anne Graham, a raspuns cu niște replici foarte logice, profunde și inspirate, precizând următoarele: Și eu mi-am pus deseori această întrebare și mi-am găsit următoarele răspunsuri.

Cred că Dumnezeu a fost și rămâne adânc întristat de aceasta, la fel ca și noi, numai că noi, de ani de zile, Îi spunem și chiar Îi poruncim să iasă din școlile noastre, din guvernul și din viețile noastre, că ne descurcăm și singuri, fără ajutorul Lui. Și El, fiind un adevărat gentleman, cred că pur și simplu S-a dat, calm, la o parte. Cum de mai îndrăznim noi oare să-I cerem binecuvântarea, mila și protecția Sa, dacă Îi cerem să ne lase în pace?

În celebra lui poezie, Eminescu dorea tot ce este mai bun țării pe care el o iubea mult, România. Când iubești ceva, îi dorești superlativul și, cât îți stă în putere, îl faci să ia și ființă.

Cum ar fi dacă am pasiunea din versurile "Ce‐ți doresc eu ție, dulce Românie, Țara mea de glorii, țara mea de dor? ... Viață în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți‐o doresc!" am transpune-o și adapta-o la un context eclesial? Să încercăm un exercițiu. Deci, ce-ți doresc eu ție ...

Să ai parte de păstori, nu de ciobani.

Ps 23 - Domnul este Păstorul meu!

Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural și economic.

Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX și care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viața comunităților și a indivizilor a fost în general îmbunătățită. Au fost eliminate, în multe părți ale lumii, nedreptăți și inechități profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale și prin salturi calitative ale vieții.

În același timp însa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societății umane. Secularismul agresiv, tendințe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creștine sunt o realitate manifestă.

Un preot tânar şi soţia lui, trimişi la prima lor parohie, ajung acolo într-o zi de octombrie şi constată că clădirea bisericii este într-o stare deplorabilă

Plini de entuziasm, îşi propun să o restaureze până în Ajunul Crăciunului, când voiau să organizeze prima slujbă. Muncesc din greu, repară pereţii, tâmplăria, refac picturile, curăţă şi termină totul pe 18 decembrie! Pe 19 însă începe o vijelie cumplită, care desprinde o bucată din acoperiş, iar apa scursă le distruge o porţiune mare dintr-un perete lateral.

Statutul Cultului Creștin Baptist din România aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 58 din 2008 prevede la art. 14, alin. 1 și 2 două situații în care se poate realiza retragerea membralității dintr-o biserică locală, nu din cadrul Cultului: (1) în urma unei decizii a Comitetului bisericii, ca urmare a nefrecventării serviciilor divine din cauza lipsei de interes, sau (2) ca urmare a unui act de liberă voință a credinciosului baptist, ce are la bază principiul enunțat în preambulul Statutului, unde se afirmă: „Baptiștii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă si irevocabilă și că nicio altă libertate nu este în siguranță acolo unde nu există libertate religioasă. Pentru baptiști, libertatea religioasă înseamnă: ... libertatea de asociere în comunități religioase...”, principiu aplicat în art. 1, alin. f din cadrul Statutului astfel: „Credincioșii baptiști împărtășesc convingerea potrivit căreia fiecare persoană și fiecare biserică trebuie să se bucure de libertatea de a-și alege modul de închinare și slujire a lui Dumnezeu, fără îngrădiri sau amestec din afară.”

Prin urmare, avem a face cu două situații total diferite: pierderea calității de membru într-o biserică locală ca urmare a unui comportament păcătos, în speță lipsa de interes față de biserica locală, fapt constatat de Comitetul bisericii, sau ca urmare a unei decizii libere, ce ține de libertatea religioasă, ce nu are nimic a face cu abaterea de la doctrina sau morala Cultului, situație în care biserica ia act de acest fapt. Observăm faptul că cele două situații prevăzute în Statut sunt total diferite şi trebuie tratate diferit. (1) A retrage unei persoane calitatea de membru înseamnă a-i lua un drept ce îl avea. Este o acţiune din afară asupra cuiva. Este un act de disciplinare. (2) A te retrage de undeva înseamnă a renunţa de bunăvoie la calitatea ce o ai. Este o acţiune a cuiva asupra lui însuşi. Este o manifestarea a libertății personale.

Dumnezeul Scripturilor este unul care vede. El, care a creat ochiul nostru, vede tot, simultan şi nimic nu scapă privirilor Lui. Pentru că vede totul, cunoaşte totul. El vede în ascuns (Mat. 6:6, 18 – „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti”), El vede binele sau răul pe care oamenii îl fac (Plân. 3:36: „când este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?”), El vede tot chiar şi atunci când avem impresia că suntem uitaţi de cei din jurul nostru (Gen. 16:13: „Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeul care mă vede!” – (El-Roi)”). Mai mult, El nu rămâne indiferent la ceea ce se intâmplă şi acţionează. Pedepseşte răul şi răsplăteşte binele. Uneori El intervine imediat, alteori El dă omului fie timp de pocăinţă, fie o răsplată mult mai mare la un timp ulterior.

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos.

Viaţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu să o trăim pe acest pământ este cel mai important lucru pe care îl avem. Nici sănătatea nu este atât de importantă precum este viaţa. Putem să fim bolnavi toată viaţa, dar să trăim. Cele mai mari eforturi pe care le face omenirea sunt îndreptate înspre conservarea şi salvarea vieţii umane. Pentru că viaţa e cel mai important lucru pe care l-a Dumnezeu tuturor oamenilor.

Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și acest har nu vreau să-l fac zadarnic!

Mă consider un umil slujitor al lui Cristos care găsește plăcere în investirea talanților pe care Dumnezeu i i‐a dat, atât în slujirea academică, cât și cea eclesială sau în „facerea corturilor”. Sunt mulțumitor Domnului pentru harul dat și pentru rezultatele obținute. Dar vreau mai mult!