Cuvântul Domnului a vorbit lui Avram într-o vedenie și a zis: „Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.” (Gen. 15:1)

Moise a chemat pe Iosua și i-a zis în fața întregului Israel: „Întărește-te și îmbărbătează-te... Domnul Însuși va merge înaintea ta, El Însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta!” (Deut. 31:7-8)

Elisei a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.” (2 Împ. 6:16)

David a zis fiului său Solomon: „Întărește-te, îmbărbătează-te și lucrează; nu te teme și nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi până se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului.” (1Cron. 28:20)

„Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.” (Plâng. 3:26 )

„Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El! Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui, pe omul care își vede împlinirea planurilor lui rele!” (Ps. 37:7 )

„Așa vorbește Domnul: «La vremea îndurării [potrivită] Te voi asculta și în ziua mântuirii Te voi ajuta.»” (Isa. 49:8 )

Dumnezeul nostru lucrează, El ține toate lucrurile sub control. Nimic nu se întâmplă fără voia Lui, fără acceptul Lui. El ne ascultă rugăciunile, știe toate nevoile noastre și vine în întâmpinarea lor cu soluția Lui perfectă. Domnul este singurul Dumnezeu.

Uneori însă avem impresia că Domnul întârzie, că nu răspunde când Îl strigăm. Ne putem vindeca de această senzație dacă gândim răspunsul Domnului în termenii priorităților. Noi, oamenii, stabilim o ierarhie a importanței lucrurilor și le abordăm pe rând. Procedăm așa pentru că suntem limitați. Dumnezeu, care nu este limitat de timp și spațiu, procedează într-un fel asemănător, nu pentru că nu le poate face pe toate deodată, ci pentru că noi nu le putem duce pe toate dintr-o dată. Când întârzie, El lucrează în viața noastră la aspecte mult mai importante.

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieții pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” (Iac. 1:12 )

„Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.” (1 Cor. 10:13 )

Sunt diferențe între ispite și încercări. Încercările vin de la Dumnezeu, ispitele sunt atacuri ale Celui rău. Scopul încercările este creșterea noastră, scopul ispitelor este prăbușirea noastră.

Dar există și asemănări între cele două. Atât încercările, cât și ispitele sunt îngăduite de Dumnezeu pentru a exersa perseverența în răbdare (Iac. 1:3, 12). Și amândouă, dacă sunt trecute cu bine, sunt aducătoare de răsplată eternă.

„Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta din toată inima. Mă voi lăsa găsit de voi, zice Domnul.” (Ier. 29:13-14 )

„Să dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus.” (Evrei 12:1-2 )

„Învață-mă să fac voia Ta, căci Tu ești Dumnezeul meu! Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Ps. 143:10 )

Telescopul James Webb

Zilele trecute a fost lansat cu succes telescopul James Webb – unul dintre cele mai sofisticate unelte create de mâna omului. Telescopul va gravita în jurul punctului Lagrange 2, la aprox. 1.5 mil. km de Pământ, și, prin imaginile pe care le va colecta, va încerca să descopere misterele apariției Universului și existența unor exoplanete cu atmosferă asemănătoare Pământului.

1. Care este singurul păcat pe care Domnul nu-l iartă?
R: Păcatul nemărturisit.

2. Cât timp trebuie să treacă între conștientizarea păcatului / mustrarea de conștiință și mărturisirea lui?
R: Cât mai puțin. Imediat, chiar. Cu cât se amână mai mult, cu atât lucrurile se complică. Vezi cazul lui David.

3. Ce să fac atunci când semenul meu își cere iertare?
R: O acord cu toată inima. Dacă am experimentat iertarea Domnului, atunci voi putea să acord și eu iertarea altora. Cum m-a iertat Cristos, așa iert și eu. Nici mai mult, nici mai puțin.

„Ascultarea face mai mult decât jertfele” (1 Sam. 15:22 )

„Orice om să fie grabnic la ascultare” (Iacov 1:19 )

Temă: Duminica la Casa Domnului – ce fel de ascultători suntem?

Ascultarea este una din cele mai importante, apreciate, dar în același timp și detestate discipline spirituale. Ea se învață în copilărie și se exersează toată viața. Este o disciplină grea pentru că este una contra naturii noastre păcătoase și luptă împotriva tendinței omului spre neascultare. După cum știm, primul păcat a fost răzvrătirea; în Eden omul a decis să nu asculte de Domnul și de porunca Lui.

Ascultarea este bună, trebuie s-o exersăm. Ea vizează nu numai aspectele spirituale, ci și cele cotidiene. Ascultarea este o atitudine care se testează în toate domeniile vieții, dar trebuie aplicată cu discernământ și înțelepciune.

„Fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui.” (1 Cor. 4:2 )

„Ia seama să împlinești bine slujba pe care ai primit-o în Domnul.” (Col. 4:17 )

Temă: Talanți primiți și talanți investiți: cum putem fi niște administratori iscusiți?

Slujirea fraților cu darul primit de la Domnul este un principiu nenegociabil pentru un creștin autentic. Nu este o slujbă ușoară, dar este plăcută Domnului și aducătoare de împliniri.

Slujirea se învață, se deprinde prin exercițiu, prin disciplină. Pavel îi cere lui Timotei să-și pună în negoț talantul și la timp și ne la timp. Și atunci când totul e roz, dar și atunci când piedicile și necazurile nu lipsesc. Disciplinarea în slujire este o măsură a caracterului nostru, iar credincioșia de care dăm dovadă măsoară devotamentul față de Stăpânul nostru.

„În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.” (2 Cor. 8:2 )

Temă: Comorile trecătoare și comorile veșnice: în care investim cel mai mult?

Dărnicia vizează disponibilitatea noastră în a susține financiar lucrarea lui Dumnezeu și de a-i ajuta pe cei în nevoie, în special pe frații de credință.

Sunt două mari perspective asupra dărniciei. Unii susțin că trebuie să dăm a zecea parte din toate veniturile noastre fie bisericii, fie pentru diferite lucrări creștine. Alții susțin că, deoarece zeciuiala nu este imperativă în Noul Testament, principiul biblic care guvernează dărnicia este: „fiecare din voi să pună deoparte ce va putea, după câștigul lui” (1 Cor. 16:2 ).

„Roada Duhului este ... înfrânarea poftelor.” (Gal. 5:22-23)

„Acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.” (Mat. 17:21)

Temă: Cât de bine funcționează frâna morală a vieții? Ține, sau merge în gol?

Disciplinele spirituale sunt căi prin care deprinderile sănătoase iau naștere în viețile noastre, devin parte din noi, din obiceiurile zilnice, din caracterul nostru. Disciplinele spirituale dezvoltă în noi virtuți creștine, iar una dintre acestea este înfrânarea poftelor.

„Ferice de omul care ... își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui!” (Ps. 1:1-2)

Temă: O minte curată și o gândire sănătoasă: cum le putem avea și cum le putem păstra?

Scriptura este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru noi. Prin ea ne vorbește Domnul și ne este revelat planul Său pentru omenire. Prin ea înțelegem voia Domnului pentru viața noastră.

De aceea e bine să cunoaștem Scriptura. Lectura ei ne ajută la alfabetizarea biblică. Istoria biblică nu este istoria unor oameni sau a unor națiuni, ci este istoria implicării lui Dumnezeu în viața acestora. Cu cât cunoaștem mai mult Scriptura, cu atât cunoaștem mai multe despre Dumnezeul adevărat.

„Mă veți chema și veți veni să vă rugați Mie, iar Eu vă voi asculta.” (Ier. 29:12, NTR) 

„Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iac. 5:16) 

Temă: Viața personală și relația cu Domnul: pot fi oare îmbunătățite?

Postul este întotdeauna asociat cu rugăciunea și este un bun prilej pentru a ne îmbogăți viața de rugăciune, fie că e vorba de rugăciune personală, fie în familie. Exersând rugăciunea, aceasta se îmbunătățește; petrecând timp în rugăciune, ne obișnuim să ne deschidem toată inima înaintea Domnului.

„Tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Mat. 6:16-17)

Temă: Care este cea mai dificilă, cea mai delicată problemă cu care ne confruntăm? Ce ne arde cel mai tare? Să aducem aceste lucruri înaintea Domnului cu post și rugăciune.

Postul este o disciplină spirituală. Disciplinele spirituale au un rol foarte important în creșterea și edificarea noastră spirituală. Fără exersarea disciplinelor nu putem performa în viața de credință.

Iubirea Lui e mult prea mare - o istorie a acestui imn creștin
» de la evreii Ashkenazi, la imnologie creștină;
» sau când pe „Calea cea sfântă ... chiar și cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” (Isa. 35:8)

„Iubirea Lui e mult prea mare în vorbe simple să o pui” este un imn creștin compus în anul 1917 de către Frederick M. Lehman împreună cu fiica lui Claudia L. Mays (americani cu origini germane). Inițial cântecul a avut numai 2 strofe și nu a fost acceptat de comunitatea creștină - regula era că trebuia să aibă 3 strofe, precum numărul persoanelor Trinității.

Texte biblice: Matei 28 , Marcu 16 , Luca 24 , Ioan 20

Scriptura ne spune că în fața lui Cristos cel înviat din morți se va pleca orice genunchi și orice limbă va mărturisi că Isus Cristos este Domnul (Fil. 2:6-11 ). Până la acest moment mai este puțin, dar până atunci să observăm că salutul „Cristos a înviat” îl regăsim peste tot pe unde creștinismul a ajuns.

Să menționăm doar câteva limbi:

Texte biblice: Matei 27:62-66 , Luca 23:56

Suntem tentați uneori să judecăm moralitatea unui act din perspectiva rezultatului imediat. Dacă se obține un rezultat bun, atunci fapta trebuie apreciată. Dacă rezultatul este negativ, atunci fapta trebuie condamnată.

Ziua de sâmbătă ne învață că nu este bine să judecăm întotdeauna lucrurile așa. Impactul pe termen lung al faptelor noastre este mult mai valoros și important decât rezultatul imediat.

1. În Isaia 53 avem singurul loc în Scriptură unde ni se prezintă un portret al Domnului Isus.

2. Portretul nu se referă exclusiv la ziua crucificării, deoarece Isaia vorbește despre „creșterea” Domnului Isus ca o odraslă slabă. Unele caracteristici descrise de Isaia au vizat întreaga viață a Domnului, altele numai ziua crucificării.

Texte biblice: Matei 26:26-29 , Marcu 14:22-25 , Luca 22:15-20 

Cel mai important eveniment din Joia Mare este instituirea Cinei Domnului. La prima Cină au participat numai Domnul Isus cu cei 11 ucenici, Iuda plecând înainte de acel moment. Cu alte cuvinte, Cina este numai pentru ucenicii Domnului. Un ucenic este cel care a auzit Evanghelia, a crezut, a fost botezat și este dispus să învețe Calea Domnului (Matei 28:19-20 ).

Unii consideră că scopul Cinei este reamintirea jertfei lui Cristos. Porunca lui Cristos este să nu uităm ce a făcut El pentru noi. Prin urmare, participarea la Cina Domnului nu este o urgență atâta timp cât nu am uitat de jertfa lui Cristos.

Texte biblice: Matei 26:6-13 , Marcu 14:3-9 , Luca 7:36-50 , Ioan 12:1-8

Evenimentul ungerii lui Isus cu mir este descris diferit de cei 4 evangheliști. În acest articol avem o prezentare comparativă a relatărilor. Ce este însă demn de reținut este faptul că acel gest a fost apreciat foarte mult de Domnul Isus și, așa cum Domnul a promis, este cunoscut în întreaga lume.

Femeia care L-a uns pe Domnul Isus se presupune a fi Maria Magdalena, cea din care Isus a scos 7 draci. 7 draci înseamnă 7 păcate diferite în care această femeie era prinsă. Nu știm care erau acestea, dar știm că viața ei era un chin. Ne putem imagina posibile 7 vicii prezente în viața acestei femei: gânduri murdare, curvie, minciună, vorbire stricată, hoție, bârfă, răzvrătire. Cum arată o astfel de viață oare? Ce șansă i se mai poate da unui astfel de om?

Cum putem defini rugăciunea astfel încât să nu pierdem nicio dimensiune a ei? Cineva a spus: „rugăciunea este modul în care inima noastră este acordată după inima lui Dumnezeu”. Prin rugăciune noi comunicăm cu Domnul nostru și scopul ultim este să înțelegem voia Lui pentru viața noastră, ca să putem spune și noi, asemeni Domnului Isus, „facă-Se nu voia mea, ci voia Ta”.

Pentru unii rugăciunea este un fel de „todo list” pentru Dumnezeu. O listă de cumpărături, sau de sarcini precise pe care I le încredințăm. Că Domnul nu prea se descurcă cu atâtea treburi și trebuie să fie cineva care să-I spună ce să facă. Unde să se ducă, ce să rezolve, cum să acționeze… Nimic mai fals!

Text biblic: Luca 10:38-42 , Ioan 11 

Casa lui Lazăr, a Mariei și a Martei din Betania a fost locul unde Domnul Isus a poposit de multe ori. Se simțea bine acolo și avea o relație caldă cu gazdele. Din momentul învierii lui Lazăr până în Joia Mare, Domnul Isus cu ucenicii Săi au înnoptat la Betania. Mai mult, se pare că în ziua de luni Domnul nu a mers la Ierusalim, ci a stat toată ziua în Betania.

1. În această casă, în timp ce Domnul îi învăța pe ucenici, Maria stătea la picioarele lui Isus și lua aminte la cuvintele Lui. Sora ei, Marta, copleșită de slujirea casei, îi reproșează Domnului că Maria nu o ajută. Iar Domnul îi răspunde: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.”